A. Grauenfels II

                                        Adrian Grauenfels         

               

 

         ADRIAN GRAUENFELS



             Ion Pop: critica ochiului, critica unei ere
                     
                          
      
                          

     L-am întâlnit pe profesorul Ion Pop la ICR Tel Aviv în urmă cu câțiva ani, mai precis în primăvara anului 2012. Conferinţa renumitului profesor se ocupa pe larg de istoria mişcării avangardiste române şi evoluţia ei postbelică așa cum era prezentată în cartea  sa "De la Avangardă spre Ariergardă", volum lansat de Editura Vinea – Bucureşti. Dar, Ion Pop, critic de renume internaţional al istoriei literaturii de avangardă, este și un poet interesant care merită cunoscut și analizat. În același an 2012, o tânără doctorandă (Simona Cucuian din Brașov) se dedică cercetării presei studențești în comunism ca să descopere activitatea lui Pop în cadrul unui grup istoric și cenaclier numit Echinox, care funcționa la Cluj. Criticul a condus cenaclul timp de 17 ani (1969-1986). Ion Pop a debutat cu versuri în revista Steaua, (1959). A tipărit Propunere pentru o fântână, (1966), volum urmat de Biata mea cumințenie (1969), Gramatică târzie (1977), Soarele și uitarea (1985), Amânarea generală (1990), „Echinox”- Vocile poeziei, (2008). Rezultatul studiului justifică o lucrare recentă, mai amplă, cu referiri critice și citate care se pot sumariza cu următoarea concluzie: Criticul Ion Pop este și poetul rafinamentelor percepției hiperlucide, a punctelor de fugă și a evadării din sfera livrescului și a rigidității universitare. Polifoniile poeziei sale au un miez autoreferențial, de metadiscurs cu lumea facerii reacțiilor culturale asupra cuvântului, textului, simbolurilor, “fără o putere prea mare” de a mai semnifica, ci doar de a fi supuse fin, ironiei lucide, cât și în sens opus, asupra realităților fie ele trăite sau fabricate. Volumul supus discuției este "Descoperirea ochiului" în care suntem puși în fața unor exerciții de clipire meditativă pe terenul observației aparent banale, dar aproape întodeauna clară, fără prea multe cosmetizări și abateri de la metodă.
De exemplu poemul „Floarea de soc”

       
Floarea de soc

„Tot vorbim despre lucruri fundamentale,
asurzit de vacarmul esențelor,
era sa uit tocmai floarea de soc
ce-mi trimite-n fereastra deschisă
generoasă, umilu-i parfum.
Și totuși, pe ea mă bizui.
Când ilizibile pe piatra lor
vor deveni aceste pale scrisuri,
vreun harnic de-pe atunci, paleograf
le va putea citi ușor, doar respirând.
Le va data ușor, după mireasmă.”



Volumul "Descoperirea ochiului" este în mod neconvențional prefațat de Gheorghe Grigurcu care se adresează autorului în versuri: "Nu e momentul ca să te sperii/ de lunga frază în care dispari,-/ ți-or aminti de verba volant, de scripta,/ de apa trece, de pietrele mari. N-o să spui nici More light!, nici Întunericul vine, când va fi spre Nămoluri să pleci. Buldozere dragi, cu umede boturi reci,/ te vor împinge în Viitorime". Un alt critic, Petru Poantă, scrie  în Echinox, nr. 1-2-3, 1974: "Ion Pop este un scriitor modern, în sensul în care această noțiune se referă la scriitorul total: spirit format prin cultură, creația propriu-zisă prezidată de simțul critic. "Inspiratul" face loc intelectualului. Creația implică ideea de "fabricație". Dar asta nu înseamnă, fără îndoială, contrafacere. Am spune chiar că e un orgoliu al creatorului altfel înțeles: ar vrea ca opera sa să devină obiect, să aibă o valoare de întrebuințare reală. Nostalgia nu mai este capodopera, ci fabricatul; nu descrierea pasiunilor, și blânda lor ionizare, de unde și titlul volumului său "Biata mea cumințenie". Poezia lui Ion Pop este făcută, mai mult decât inspirată. Regimul preferat al poetului rămâne luciditatea. Stările sale sunt provocate, însă nu mimate." Ani mai târziu, într-un context lipsit de exprimarea liberă a anilor comunismului târziu, secătuit de mijloacele de exteriorizare și concretizare a unei libertăți interioare, publică poemul antologic “În locul oricărei metafore”, sarcastic comentat de poet în Prefața volumului editat de Cartea Românească. (1986)

În locul oricărei metafore


Poetul s-a prostit, și-a ieșit din minți,/ nu mai vede/ decât/ ce
vede./ În locul oricărei metafore/ preferă/ pâine și apă./ Ce-i de
făcut?/ Așteptând răspunsul,/ l-am internat aici,/ în poem.

Revoluția din 89 produce o poezie instantanee, ocazională, care va fi astfel calificată de criticului Nicolae Manolescu: "surprindem eul „cazuistic”, hiperlucid al poetului Ion Pop ......

mai mult.........

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Mircea Braga] [Carmen Sylva] [Ion Pop] [Rodica Grigore] [Rudy Roth] [Dan Danila] [Gellu Dorian] [Victoria Milescu] [Dan Anghelescu] [Sanziana Batiste] [Magda Ursache] [Paul Auster] [Radu Ciobanu] [Max Jacob] [Stefan D. Dancus] [Paula Romanescu] [Liviu Antonesei] [Clelia Ifrim] [Cees Nooteboom] [Andrei Zanca] [Wolfgang Baechler] [Horst Samson] [Maria Bologa] [Alejandra Pizarnik] [Anastasia Dumitru] [Karl Krolow] [Joaquin Baquero] [Victoria Comnea] [Gabriel Cojocaru] [Paul Tumanian] [Ioana Diaconescu] [Florin Sindrilaru] [Eugen D. Popin] [Patrizia Cavalli] [Vasili Mazurin] [Vasile Gogea] [Sorin Grecu] [Werner Goebl] [Adrian Grauenfels] [A. Grauenfels II] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]