NUFĂR
Moartea crește ca un nufăr în mine în apă albastră și lină. E atât de sigură de petalele sale.
Când își va iți capul cel alb din taina curată a lacului eu mă voi așeza ca o pulbere fină peste elementara tăcere. O, tu, șoptește-mi data înfloririi.
DUPĂ MELCI
O undă începătoare trece prin univers Se oprește sub cupola memoriei Niciodată, niciodată nu va zvâcni ea de acolo? Se întreabă limaxul Ce înaintează pe o necontenită coapsă
Un șirag de vieți trece prin univers Nu se oprește nici când și niciunde. Niciodată nu-mi voi aminti de această cupola Își zice virgina cu necontenite coapse.
Niciodată, niciodată nu voi ajunge melcul din urmă.
Melc melc codobelc Melc melc codobelc.
(Din volumul PUSTIA ȘI CĂLĂTORUL. Versuri regăsite (1969-1974), Editura Vatra veche, 2019)
|