|
Ceva atunci când îți merge bine,
Să vină și să-ți întindă o mână
Să-ți fie alături cum se cuvine?
Că totul e un haos și se-amână.
Fugim de zi și stăm în noapte...
Părinții mei vorbeau cu respect
Și cei de departe erau aproape
Unii de alții în gând și aspect!
Înăuntrul nostru ceva se-mparte,
Ne-am pierdut zâmbetul și visele
Suntem aproape și totuși departe
Predomină relele și nu bunele ...
Te gândești prea mult la viitor...
Uneori și la trecut, uitând clipa
Care merită trăită cuprinzător
A ne înălța și mai ales înaripa.
S-ajungi acolo în visurile tale,
Se impune să trăiești ca florile
Care emană mirosuri speciale,
Plăcute, incitante și admirabile.
Îmi văd strămoșii prin nepoată.
Mă simt împlinit privind-o pe ea
Care-a a fost dorită și așteptată,
Am primit fata ce ne aparținea.
Sunt mai aproape de începuturi
Prin asta văd tare în depărtare
Sunt liniștit, că prin învățături
Am primit o mare binecuvântare.
Se spune că ne-am deșteptat
Așa am căpătat în dar un covid
Oare atât de mult am învățat
Să știm lovind în orice individ.
Se spune că în viitorul nostru
Vom mai primi astfel de patimi
Muritorii fiind iarăși în centru
Și se vor frânge multe inimi...
Florile vor exista întotdeauna,
Cum și viața cu toate ale ei
Pe toți oamenii a ne împreuna
Sub semnul clar al măreției...
Doar dăruind primești bucurii.
De ce nu mă întrebi de viitor
Ca să eliminăm bariera urii
Fără să fiu un atotcuprinzător
Când știi că eu cunosc trecutul
Sau preferi să fim luați de val
Când acel val sfărșește actul...
Se sparge și rămâne interval
.............
|
