Adrian Gurgau

                              Adrian Gurgau- web

                                                                                                                                                    

            ADRIAN GURGĂU
                                             

              Mîinile mamei
                                              

                   de ziua, strălucitoare,
                              a doamnei Crețu.
 
     Clipa aceasta își leagănă scînteierea
     în ierburile de afară.
     Prin atîtea toamne a trecut
     drumul pînă aici unde sîntem noi
     și ne revărsăm cîntecul
     pe chipul mamei.
     Ea privește florile, pe care
     de atîtea ori și-a culcat lacrimile
     ea ne privește pe noi
     și drumul de mîine –
     astăzi în cîntec.
     Clipa aceasta – s-o legănăm
     în suflet și în neuitare.
     Să privim, limpede, drumul
     stîncos de mîine.
     Căci noi știm că stîncile curg
     și sclipesc sub mîinile mamei.

 

        noaptea necuvântărilor
 

     îmi lipesc fruntea de masă
     cuvintele se sfarmă în pahare
     vorbim despre casă
     vorbim despre plecare
     preajma se frământă –
     aproape, departe de noi,
     ne încleștăm dinții de starea aceasta
     și curgem în vodcă și gânduri
 

       
        pe masa necuvântărilor
      pe masa îndepărtărilor
      dar noi rămânem aici, atârnați
      de carnea acestui timp
      iubirea și creierul mi se scurg
      în pahare
      stăm la masă și bem
 

                  așteptarea
 
      așteptarea o voi așeza în tablouri
      așteptarea este cea mai mare îndepărtare
      care se întoarce în sine
      cu fața în sus
      și, deasupra, iarăși altă așteptare
      își întinde suprafețele întunecoase
      pe cer și pe pământ
 
      îmi sfărâm gândurile în așteptare
      mă scufund în apele ei năclăioase
      lumea își poartă timpul în fluvii
      marea din așteptare se naște
 
      așteptarea este pădurea pe care
      întins pe spate
      o privesc lipind-mă de pământ
      și totul cu mine culcându-se pe mare
 
      toamna, în cameră, așteptarea
      miroase a fructe putrezite
      rilke spune că îndrăgostiții
      își acoperă unul altuia soarta
      eu privesc așteptarea în ochi
      și știu că tot ce este deasupra mea
      mă lipește de pământ
      cea mai mare așteptare a mea

 

         călătoriile se termină sau nu se termină?
 
      când îi ridici gesturile în palme
      și nu mai îndrăznești nici să respiri
      ca să nu i se destrame ființa
      toate călătoriile se termină
      sau nu se termină?
 
      Offenau, 7 septembrie 2019    
                               

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Andrei Zanca] [Dan Lototchi] [Rodica Grigore] [Liviu Antonesei] [Dan Danila] [Andrei Zanca] [Ion Neagos] [Nicoleta Dabija] [Mircea Pora] [Bedros Horasangian] [Adrian Gurgau] [Mihaela Albu] [K. V. Twain] [Magda Ursache] [Oana Hemen] [Vasile Gogea] [Clelia Ifrim] [Radu Ciobanu] [Dorian Obreja] [Nicolae Silade] [Miron Kiropol] [Mircea Petean] [Guner Akmolla] [Mirela Brailean] [Dan Pagis] [Ezra Pound] [Grid Modorcea] [Stephen Gill] [Sonia Elvireanu] [Constantin Stancu] [Victoria Comnea] [Angela M. Cristea] [Ioana Heidel] [Francis Jammes] [Geo Galetaru] [Herbert W. Muehlroth] [Irina L. Mihalca] [Werner Goebl] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]