Adrian Tion

                                

                                   Adrian Tion - web

                              

 

                             ADRIAN ȚION
 


                                  Semne *


     Câteva săptămâni în şir Nic simte gustul de mâl fetid al acelei zile nefericite. Săptămâni ieșite din matca lor firească. Peltea dezgustătoare, gelatină slinoasă, lipicioasă, greu de desprins de pe mâinile murdărite involuntar. Mâini de inocent nătâng prins în vâltoarea hazardului. Zile tapetate cu noroi și zgură, cu smoală și rutină cotidiană stupidă. Mocirlă mediatică întreținută de jurnaliști zeloși, agitaţie, interviuri, procurori cu prestanță și priviri severe, iscoditoare, reci, declaraţii, hărţuieli despre care nici nu vrea să-şi aducă aminte. Le alungă mereu din gând, dar se țin de el ca scaiul. Cioturi de zile strâmbe, schimonosite grotesc, cu timp prea puţin pentru liniştea lui interioară. Zile negre, pocite, târâte prin ape întunecate, ape ieșite din albie. Oricât s-ar zbate să se elibereze de ele nu poate. I-au înnegrit sufletul. Îl afectează, dar refuză să recunoască adevărul faţă de el însuşi. Curenţi dubioşi îl poartă spre direcţii necunoscute, momeală plutind în derivă ca o frunză de salcie până când hidoase rădăcini și crengi alungite din malul abrupt îl acaparează și-l deţin ca pe un corp inert, captiv, devenit proprietatea lor absolută şi a apelor tulburi, mocirloase, duhnind a mucegai și pucioasă. Capcane viclene care îi îngră-desc accesul spre limpeziri. El e cadavrul prins în vâltoare!
     Nimic bun nu se întrevede pentru Nic, deși după două săptămâni tracasante s-a instalat liniștea. O liniște relativă, seacă, bolnavă, agonizantă. Am scăpat ! își spune totuşi în sfârșit, răsuflând ușurat, deşi simte că acalmia nu va ţine prea mult. Traseul de rutină casă – serviciu – casă devine oroarea lui zilnică, după ce ani de zile se acomodase cu el, îi fortificase firea molicioasă, transformându-l într-un om de nădejde pentru familie. Imediat după apariția lui pe postul local de televiziune, colegii au tăbărât numaidecât pe el: cum a fost? cum arăta cadavrul? ce crede că s-a întâmplat?

                       
Vecinii din bloc s-au mirat foarte mult de cele întâmplate, dovadă că toți stau seara cu ochii lipiți de televizor și comentează cu o plăcere diabolică știri înspăimântătoare ca aceasta, în care, iată, e implicat şi vecinul lor, om așezat, normal, nu prea vorbăreț, e drept, dar politicos, cumsecade, familist la locul lui. Iată că nu numai în America râncedă, în Siria sinucigașă sau altundeva pe glob, departe de bătătura casei au loc crime oribile şi vendete, ci și aici, sub nasul lor. Șușoteau când trecea pe lângă ei sau numai lui i se părea. Cum de a ajuns el să descopere așa ceva? Ce căuta acolo? Îl priveau ca pe un virtual suspect şi nu le venea să creadă. Cel găsit la locul crimei e primul suspect, după anchetatori, așa că se poate aștepta la orice. Lumea îl întreba despre cadavru cu plăcerea de a degusta zilnic porții babane din meniul groazei. Voiau amănunte explicite: ce urme avea pe corp și alte tâmpenii de acest fel de parcă el ar fi fost medicul legist investigator.
Mare lucru nu s-a putut afla din presă despre identitatea cadavrului găsit în Arieș, de aceea lumea comenta, inventa, acuza. Ca să nu influențeze mersul anchetei, s-a comunicat oficial doar atât: mortul se numea Nicula Ioan, avea 31 de ani și era necăsătorit. Moartea a survenit în urma unor lovituri puternice în cap și se pare că bărbatul s-a luptat mult pentru viața lui până să închidă definitiv ochii. N-a fost moarte prin înecare, a fost aruncat în apă fără suflare după aceea, sinuciderea a fost exclusă din start. Cam atât se știa, atât au declarat criminaliștii. Totuși s-a mai aflat un amă-nunt, nemenţionat în presă, poate un zvon. Mașina pe care a auzit-o Nic demarând era o furgonetă care a intrat în bază să încarce fân. Posibil ca şoferul ei să fi fost în cârdășie cu portarul și intrase ilegal, de aceea nu era înregistrată. O mică afacere între cunoștințe apropiate. Desigur, portarul îngâmfat, bine înfipt în spațiul tarlalei, fusese prins pe picior greșit. Șoferul, se spunea, și-a adus un ajutor la încărcat fânul, ins a cărei idenditate nu fusese dezvăluită, ca de altfel nici a șoferului. Mai mult nu s-a aflat sau n-a fost dat publicității.
 

 

 


     ( *Fragment din romanul în pregătire
Ape salmastre )

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Wallace Stevens] [Dante Alighieri] [Cesare Pavese] [William Blake] [Liviu Antonesei] [Dan Lototchi] [Rodica Grigore] [Nicoleta Dabija] [Nicolae Silade] [Dan Danila] [Adrian Tion] [Magda Ursache] [Emily E. Dickinson] [Radu Ciobanu] [Marian Visescu] [Bedros Horasangian] [Mircea Petean] [Mihaela Albu] [Alexandu Cristian] [Marian V. Buciu] [Dan Anghelescu] [Vasile Gogea] [Clelia Ifrim] [Marko Bela] [Dorian Obreja] [Mirela Brailean] [Dan Pagis] [Grid Modorcea] [Stephen Gill] [Giacomo Leopardi] [Virgil Diaconu] [Horea Porumb] [Ioana Heidel] [Francis Jammes] [Stefanie Golisch] [Mircea M. Pop] [Herbert W. Muehlroth] [Horia Dulvac] [Werner Goebl] [Victor Ravini] [Bernhard Setzwein] [Mihaela M. Stroe] [Petru Iliesu] [Iulian Chivu] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]