Mai toamnă ca nicicând
E toamnă-n păduri, în priviri și în suflet
– mai toamnă ca nicicând pe Pământ!
E toamnă în gânduri, în doruri, în lume și-n multele inimi plângând!
E-o toamnă desculță, frunzărită-n cuvinte, ruginindu-ne zile, și vieți, și destin!
E-o toamnă-ngenuncheată în timp și-n paradoxuri, în calendare oarbe și-n ceasuri ruginind!
Și parc-ar vrea să strige să ne oprim o clipă, să-și regăsească seva
– al rugăciunii cânt!
Biserici de lumină
În anii sabatici trecuți, petrecuți, timpul a însemnat viață,
pulsațiile destinului au devenit bătăile inimilor noastre,
îngerii s-au trezit să ne apere sub aripile lor albe.
În lumina vitraliilor sufletele au devenit biserici de lumină, ...........
|