Alejandra Pizarnik

                         Alejandra Pizarnik                                                                                                                                                                                             

       ALEJANDRA PIZARNIK

                 (1936 – 1972)

 

           Inele de scrum


     Vocile mele cântă
     încât să nu le cântați voi
     să-mi ticsiți gura cu perle în zori
     veșmintele păsării dezolate în ploaie.

     Acolo, în așteptare,
     erupe o rumoare liliachie.
     Și acolo, când va veni ziua,
     o partiție solară sub mici tălpi negre.
     Și când e noapte, mereu,
     un trib de cuvinte mutilate
     cerând azil în gâtlejul meu
     pentru ca să nu le cânte
     nefaștii proprietari de tăcere.


                   * * *

     tăcere
     eu mă alătur tăcerii
     m-am contopit cu tăcerea
     și lăsați-mă să fac
     lăsați-mă să beau
     lăsați-mă să spun


                   * * *

     naufragiu îndărătul umbrei
     îmbrățișarea pentru cel care se sinucide
     cu tăcerea sângelui său
     noaptea bău vin
     și ea dansă goală printre osemintele ceții

 
                    * * *

     animal lansat pe cea mai depărtată urmă a sa
     ori fată goală stând în uitare
     în timp ce capul ei rupt rătăcește plângând
     în căutarea unui corp mai pur


                    * * *

     atunci
     când va fi să mor
     voi dansa
     pierdută în lumina vinului
     și-a amantului din miezul nopții


                    * * *

     călătorește inima păsării negre
     a ta este singurătatea miezului de noapte
     ale tale înțeleptele animale care îți populează visul
     în așteptarea cuvântului străvechi
     a ta dragostea și sunetul vântului frânt



              Cine luminează

     Când mă privești
     ochii mei sunt chei,
     pereții păstrează secretele
     spaima mea-i de cuvinte, de versuri.
     Singură pe drumuri memora
     o călătoare fascinantă
     o flacără nestinsă.

 

              Caroline de Gundorode

                    en nastalgique je vagabandais
                                 par l'infini*.
                                   C. de G.

                      Lui Enrique Molina



     Mâna îndrăgostirii de vânt
     mângâie fața din depărtare.
     Halucinant cu a sa „valiză din piele de pasăre”
     el aleargă cu un cuțit prin memorie. ......

      Traducere și prezentare: LEO BUTNARU

mai mult....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Mircea Braga] [Carmen Sylva] [Ion Pop] [Rodica Grigore] [Rudy Roth] [Dan Danila] [Gellu Dorian] [Victoria Milescu] [Dan Anghelescu] [Sanziana Batiste] [Magda Ursache] [Paul Auster] [Radu Ciobanu] [Max Jacob] [Stefan D. Dancus] [Paula Romanescu] [Liviu Antonesei] [Clelia Ifrim] [Cees Nooteboom] [Andrei Zanca] [Wolfgang Baechler] [Horst Samson] [Maria Bologa] [Alejandra Pizarnik] [Anastasia Dumitru] [Karl Krolow] [Joaquin Baquero] [Victoria Comnea] [Gabriel Cojocaru] [Paul Tumanian] [Florin Sindrilaru] [Eugen D. Popin] [Patrizia Cavalli] [Vasili Mazurin] [Vasile Gogea] [Sorin Grecu] [Werner Goebl] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]