ANCA SÎRGHIE

                      DIALOG CU GEORGE ROCA -

 CEL MAI ACTIV SCRIITOR ROMÂN DIN AUSTRALIA


Anca SÎRGHIE: Dragă domnule George Roca, ne-am întâlnit direct la Universitatea “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca în mai 2018, când s-a desfășurat ediția a 42-a a Congresului Academiei Româno-Americane, dar pe Internet comunicăm de mult timp, cu sentimentul că suntem prieteni de o viață. Vă știu ardelean de origine, cu studii filologice făcute la Oradea și de actorie la I.A.T.C. în capitală. Din 1980 ați emigrat la New York, de unde v-ați mutat la Sydney, bucurându-vă de atmosfera australiană. Ce v-a determinat să vă stabiliți atât de departe de țară? Cum sunt australienii? Ce vă dezamăgește la ei?

George ROCA: Distinsă doamnă Anca Sîrghie, în primul rând vă mulțumesc pentru faptul că v-ați aplecat privirea asupra mea. Sincer, mă simt onorat de acest dialog-interviu! Sunt puțin mâhnit deoarece pandemia Covid și războiul acesta crunt din Ucraina mi-au pus bețe în roate și m-au oprit de a mai face vizite în România. Australia a avut restricții draconice în timpul acut al pandemiei. Era greu de plecat de aici. Și mie îmi era dor! Și aveam atâtea obiective literare de îndeplinit... acolo acasă! De exemplu, o tipărire de carte, o lansare... o întâlnire cu prietenii scriitori, cu rudele... Dar bucurie mare. Săptămâna trecută mi-am luat bilet de avion! În mai a.c. îmi voi lua zborul spre „casă”! Sydney - Singapore - Frankfurt - Budapesta -Oradea. Sper să se îndeplinească dorința mea și să nu apară niscaiva piedici, precum o nouă restricție, să-i zicem pandemie, sau o extindere a războiului putinist!

Să răspund totuși la ceea ce m-ați întrebat. În 1980 am plecat din țară, respectiv din București unde locuiam de pe la mijlocul anilor ’60. Vremurile erau ciudate... lumea destul de necăjită... iar eu eram tânăr și cu spirit de aventurier. Cert este că acum nu m-aș mai încumeta să fac acel pas. A fost grea dezrădăcinarea. Am avut chiar restricții de a mă reîntoarce în vizită în România. Am suferit, am albit la tâmple... Aveam 34 de ani! Îmi

       
cumpărasem un bilet de avion București-New York-Auckland-Sydney. Obținusem de la ambasada engleză din București o viză permanentă de intrare în Australia. Așa că, m-am urcat pe caii cu aripi ai companiei americane PanAm și până la New York zborul a fost o bagatelă. Am dorit să fac o întrerupere în frumoasa Americă, unde aveam mulți prieteni, întrerupere care s-a prelungit pe parcursul a doi ani. În tot acest timp „am supraviețuit” în New York. A fost dur, dar totuși interesant. M-am contopit cu poporul american, am văzut locuri minunate, am învățat un pic de capitalism și am plecat de-acolo cu mari regrete. Nu mi s-a aprobat ședere permanentă în Statele Unite, deoarece aveam în pașaport o viză de ședere permanentă în Australia. Se cam băteau cap în cap! Așa că mi-ai luat bocceluța, am dat o raită turistică prin Florida, apoi în California și Hawaii... și după o săritură de vreo șapte mii de kilometri am aterizat la Auckland în Noua Zeelandă. Având viză turistică în Aotearoa, sau „Țara Lungului Nor Alb” precum îi zic băștinașii maori, mi-am luat un bilet de circuit cu trenul și am bântuit prin cele două insule mari timp de două săptămâni. De la Auckland la Invercagill și retur. A fost frumos și destul de educativ geografic și istoric. Un exempu: când am ajuns la Invercagill am dat de-o lume ciudată. Parcă mă întorsesem cu 200 de ani în urmă... pe undeva prin zonele limitrofe Londrei, de la vorbire, la îmbrăcăminte. Doar niște cohorte de motocicliști mai poluau cu harleydavidsonurile lor atmosfera istorico-patriarhală. De fapt, clanurile de bykies își aleseseră acel oraș îndepărtat de lume ca reședință. Acolo mai dăinuie și acum. De la Auckland am ajuns în 3 ore (tot cu PanAm) la „Sidni”, cum îl pronunță „aussies”, adică australienii. Țin să precizez că metropola Sydney se scrie cu doi de „y”, nu Sidney precum scriu unii dăștepți. Sydney, capitala statului Noua Galie de Sud sau New South Wales, vine de la Sir Thomas Townsend Primul Viconte de Sydney, iar Sidney este un nume (de preferință masculin) precum Sidney Algernon (politician englez), Sidney Sheldon (scriitor) sau Sidney Poitier (actor american). Mai exista și a treia variantă, „Sidnei” care este un nume masculin de origine portugheză. Deci, mare atenție la „Sydney”!

Metropola Sydney m-a întâmpinat destul de rece. Era 31 martie..., perioada când începe așa-zisa iarnă aici. Ploua mărunt, alături de un vânt rece care pătrundea-n oase. Comparat cu New Yorkul, nu mi-a plăcut prea tare. Așa că după două luni de ședere, m-am urcat pe avion și dus am fost... spre Europa. Aveam de gând să mă reîntorc în America. Dar nu s-a potrivit. Am avut intenția să dau o raită pe-acasă pe la părinți, la Oradea. Când am ajuns la Episcopia Bihor, localitate de graniță situată la 12 km de orașul copilăriei mele..., „Stop”, m-au oprit cerberii românași de la graniță și m-au retrimis în Ungaria..., pentru că nu aveam viză românească în pașaportul național românesc. Asta a fost pedeapsa pentru că am îndrăznit să părăsesc acel paradis roșietic. M-am reîntors în Ungaria, am bătut zilnic drumul la Ambasada Română de acolo, dar viză nu am primit...........

mai mult....