Vești proaste-n cascadă, în vremi de restriște, până când sângele devine abstract.
Teroarea consumului, a statului și-a răstigniților în sărăcie...
Bacarale de iarnă, Panem et TV, cum ar zice unul ca îndrăznețul Ransmayr.
Despre cele adevărate și despre cele neadevărate întreabă bufnița din copacul înălțat pe-o colină uitată ori cercetează hrisoavele îngălbenite dacă mai e timp, Doamne, dacă mai e timp!
Cu voi
I
Iarăși mă mir de nenumăratele fețe ale iernii.
De pildă astăzi, la amiază, o sfioșenie de primăvară zugrăvită în culori melancolice s-a ivit pe cer.
Timpul a încremenit ca o pasăre înghețată în zbor, la ceas de taină, când, la voi gândindu-mă, mi-am pus masca nemuririi pe chip pentru o clipă.
II
Împreună – stânci la limanul așteptării.
Împietrirea nu ne va țintui pașii, nici furtuna chemarea depărtării.
Nimic nu va șterge curcubeul crescut din albul neliniștit al pietrei, nici trădarea nu ne va dosi drumul spre oracolul vieții, iar florile în spatele cărora înflorește otrava nu ne vor înșela, cum nici îngerii falși,........
|