Andrei Gazsi

                                Andrei Gazsi web

                              

                            ANDREI GAZSI
 


                          Clopotul fără limbă



     Stăteam ascuns sub clopotul furat din cer
     într-un moment de iubire de tatăl meu.
     Când mama m-a strigat pe nume să mă arăt la cină
     izvoarele se dezlegau de coasta pământului
                               într-un șipot.
     Și ea voia să-l întâlnească pe Dumnezeu.
     O urmăream cu coada ochiului cum îl căuta
     în aer, în nori, în inimă, peste tot.
     La vremea aceea, eu trebuia doar să calc
                           pragul bisericii
     pentru a-l întâlni. Cu smerenia copilăriei
     îl chemam și mi se arăta ca o lumină,
     din aer, din nori, din inimă, de peste tot.
     Îmi vorbea pe înțelesul meu. Odată, țin minte,
     l-am rugat în genunchi, cu mâinile împreunate:
     Doamne, Dumnezeul meu,
     Fii cu mine
     Și mă-nvață sa fac bine.
     Eu sunt mic, tu fă-mă mare,…

     Și am crezut că pot întoarce pământul în lava sa,
     că mă voi face bine,
     că voi putea bandaja timpul străpuns de
                          pumnalul meu.

     Ostenit, împovărat de nesomn, tata
     sângera în poarta tristă a închisorii.
     Eu, dincolo de pragul ei, pășeam în libertatea
                          împlinită a destinului.
     Sub clopotul fără limbă, într-un spațiu
                      imperfect al iluziei,
    

                       
     așteptam ca lucrurile să se așeze în firescul lor.
     Credeam că în următoarea dimineață
     lumina va naște un fluture,
     că atingerea lui va stârni zborul
     și totul se va reporni din pragul bisericii.

     În cădere m-am întins după un sprijin,
     în jurul meu doar cerul încastrat în cuvinte,
     în zăvoare cu limbi oțelite, în paturi suprapuse
     prin care iubirea nu a călcat niciodată.


     P.S.
     Dacă privirea ta, mamă, se va înălța în lumina
                                       învierii,
     să nu uiți să-mi trimiți iertarea tatălui meu.
     E tot acolo, în poarta tristă a pușcăriei.



    
Despre iubire bunica lăsa tăcerea să vorbească


     Despre iubire bunica lăsa tăcerea să vorbească.
     Sufletul, după spusele ei, este doar un val
                              dezmembrat
     la marginea mării într-o emoție nelocuită.

     Hrănește-te din lumină, mă îndemna ea,
     fii dependent de rugăciunea ta.
     Respiră, înainte de a trece pragul 
     fără teama că vei locui un demon.

     Inima ta poate fi un templu, dacă vrei sau
     o leziune în trupul tristeții, poate fi
     orice altceva clădit pe pământ,
     dar atunci când minciuna te va supune
     podul te va trece în suprema robie.

     Așa spunea bunica, iar eu încerc zadarnic
     să-mi izbăvesc mintea de crimele mele,
     mă strecor prin oglinzi convergente în inima ta,
                                     dragă mamă.
     deși despre iubire, ca semn al libertății,
     nu mi-ai vorbit nicicând.
 
     P.S.
     Înainte de-a stinge lumina dezleagă câinii,
     pune-ți o dorință sub pernă
     în visul tău amorf. ...........

mai mult....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Dumitru Chioaru] [Mihaela M. Stroe] [Maria Pal] [Mirela-I. Dorcescu] [Sonia Elvireanu] [Adrian Grauenfels] [Ioana Diaconescu] [Dan Anghelescu] [Gheorghe Simon] [Costel Stancu] [Magda Ursache] [Letitia Ilea] [Horia Dulvac] [Dragos Niculescu] [Andrei Gazsi] [Paul Leibovici] [Rodica Braga] [Andrei Zanca] [Dan Danila] [Clelia Ifrim] [Ionut Caragea] [Dana Gheorghiu] [Vasko Popa] [Radu Ciobanu] [Richard Reschika] [Daniel Corbu] [Mihaela Albu] [Victor Ravini] [Alexandru Cazacu] [Liviu Antonesei] [Florin Sindrilaru] [Michael Krueger] [Hans Dama] [Vasile Gogea] [Reiner Kunze] [Selma M- Eisinger] [Werner Goebl] [A. Grauenfels II] [Dan F.- Seracin] [Mihaela Oancea] [Carmen Secere] [Constantin Arcu] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]