Andrei Zanca II

                            zanca - web 1        

 

                            ANDREI ZANCA
              


        Un prieten, un om, o viață – Miron Kiropol

 

       S-au dus în ultimii ani atâția prieteni, scriitori și poeți, despre care am scris, încât mi-am propus că nu o să mai scriu despre ei, căci eram mereu atât de sfâșiat și de prăbușit, încât săptămâni de zile nu îmi mai reveneam. Ieri s-a dus unul din cei mai buni prieteni, Miron Kiropol. Mă simt dator, în ciuda unei metafizice rețineri, însă și datorită faptului că nu reușim niciodată, cât timp cei dragi se află încă în viață, să le oferim întreg gândul și inima noastră, purtați mereu de alerte, de o lume smintită, tot mai smintită în ultima vreme. O lume bântuită de suspiciuni, de lipsă de umor, de egoism, de o agresivitate mereu la pândă. O lume treptat demonizată, lipsită de dumnezeu. Singura solidaritate cu adevărat trainică, de nezdruncinat este solidaritatea întru dumnezeu.
       Restul sunt toate limitate în timp, condiționate și caduce. Cu ani în urmă Miron a intrat în contact cu mine prin mijloacele clasice, care l-au marcat până la moarte: scrisori și manuscrise scrise de mână. Apoi au început convorbirile telefonice, deși eu detest telefoanele, atât de recluzionare față de o întâlnire față în față, în care poți zări chipul și ochii unui om drag. Cu ani în urmă m-a invitat la Chartres. Îl văd și acum pe micul peron al gării de acolo așteptând, cu părul său creț, abundent și alb, care îi încorona chipul. Ochii lui vii și zâmbetul lui bun de o mare nevinovăție. Am petrecut trei zile în casa lui lipită de celebra catedrală de acolo. În ciuda pitorescului specific francez al caselor și străzilor, Miron nu se simțea bine acolo. Se sufoca printre privirile burghezilor, al oa-menilor cârcotași de acolo, care îi urmăreau fiecare pas, fiecare gest. Soția făcea naveta zilnic la Paris, unde lucra la o mică editură. Am vorbit ore întregi plimbându-ne prin oraș, ori la o mică cafenea, pe care eu, ca nou venit o găseam fermecătoare, însă se vedea cât colo, că el nu se afla la largul său. Dorea acel anonimat parizian, marele oraș, în care se putea cufunda în voie, fără a avea mereu acel sentiment al urmăririi zilnice din micul orășel.

  


      Am vorbit despre mistici, despre poezie, despre Bucureștiul, căruia îi duce dorul, despre Țară, mereu despre Țară. Limba română, pe care amândoi o iubeam nespus și ca-re putea cuprinde în ea traduceri din alte limbi, extrem de nuanțat și de bine, nu putea fi la fel de bine tradusă în alte limbi, se sufoca și ea între artefactele limbilor europene structurate mai ales pe specialități și care nu îngăduiau jocul larg al limbii române. Repeta mereu acest lucru cu o nostalgie și cu o durere abia schițată și deîndată atenuată de zâmbetul lui de copil. Unii ar fi putut spune că era naiv, însă el trăia în alte zone ale adevărului, căci totul este real, însă ce e adevărat, nu-i așa? Pentru el poezia era o zonă deplină a trăirii, restul trecea, revenea, pierea, însă poezia îi însoțea fiecare pas. Și nu este oare tot ce a creat dumnezeu în fond o delicată, adâncă poezie, pe care egoismul nostru, interesele meschine, gândirea fără de conștientizare, profitul, cuvânt drag demonului, au pervertit-o deplin. Nu sunt spusele lui Hristos din Evanghelii tot o poezie adâncă, cutremurătoare?
      În mărturisirile sale în proză, scrise cu ani în ur-mă, se află în mod paradoxal analize extrem de tăioase și de pătrunzătoare, extrem de adânci și de revelatoare în ceea ce privește mai ales ultimii săi ani petrecuți în Țară. Le considera însă caduce, revenind mereu la poezie, de care a fost pătruns deplin, zilnic în ultimii treizeci de ani de viață. Curge poezia din mine, îmi spunea mereu la telefon, dorind în fond să spună că trăiește în alte zone, poate mai adevărate decât cele în care ne zbăteam noi, numindu-le realitate. În fond, Miron trăia în zona depli-nă a poeziei, ca fiind și cea mai adevărată. Și oare nu este oare astfel, nu s-ar schimba întreaga noastră viață, viața întregii lumii, dacă am trăi astfel, potrivit spuselor lui Hristos din Evanghelii? Înclin să cred că la început se afla starea de poezie pătrunsă deplin de o iubire, nouă încă necunoscută, după care a urmat sunetul, lira, vibra-ția de energie a începutului, logosul, altminteri s-ar putea explica atâta splendoare, comuniune și deplinătate, pe care noi am distrus-o treptat din ignoranță, profit și prostie? Au fost trei zile, care au trecut ca o după-amiază aurie de toamnă, ce se înclină într-o seară binecuvântată, în lumina căreia se putea vedea din fereastră umbra impunătoare a celebrei catedrale. Peste doi ani a venit el însuși să mă viziteze. Era iarnă, iar el purta un palton impunător cu guler de blană și era foarte vesel și fericit că îi reușise călătoria asta complicată de la Paris - unde se mutase în sfârșit -, în micul orășel german, unde locuiam. Atunci mi-a povestit în plimbările din grădinile închiriate din apropiere despre copilăria lui destul de nefericită, cu un tată aspru, jandarm și o mamă mereu supusă și robace, care îl adora pe copil. Mi-a povestit și el de un copil avut cu zeci de ani în urmă, care era acum la ospiciu și refuza să îl vadă, având izbucniri agresive la vederea lui. Oricare altul și-ar fi pierdut nevinovăția, alunecând în altele, însă el povestea aceste lucruri, de parcă ele ar fi urmat un plan, care era doar spre binele tuturor. Trăia fiecare în timpul și în zbaterea lui evolutivă, însă durerea rămâne întotdeauna și trebuie .........… 

mai mult....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Mariko Sumikura] [Eugen D. Popin] [Miron Kiropol] [Virgil Diaconu] [Dan Danila] [Andrei Zanca] [Erich Kaestner] [Radu Ciobanu] [Magda Ursache] [Andrei Zanca II] [Vianu Muresan] [Andrei Zanca III] [Gheorghe Simon] [Dumitru Chioaru] [Leo Butnaru] [Remus V.Giorgioni] [Liliana Danciu] [Ioan Moldovan] [Eugen D. Popin] [Rabindran. Tagore] [Simona-G. Dima] [Mircea M. Pop] [Mircea Petean] [Dan F. Seracin] [Adrian Munteanu] [Anca Sirghie] [Radu Tuculescu] [Radu Stanca] [Iulian Boldea] [George Nina Elian] [Clelia Ifrim] [Horia Dulvac] [Dan Iancu] [Miruna Carp] [Werner Goebl] [Werner Martini] [Mihaela Albu] [George Cabas] [Mihai Pacuraru] [Dorin David] [Gabriel Dragnea] [Nina Hoza] [Luis Popa] [Geo Vasile] [Adriana Weimer] [Anan de Amir] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]