Andrei Zanca III

                            zanca - web 1        

 

                            ANDREI ZANCA
              


             ACELE NOPȚI
 


     când mă întindeam pe iarbă
     contemplând cerul, neștiind
     că priveam în mine însumi / mă uitam

     și mă uitam la cei din jur, neștiind
     că te îndrăgeam pe tine în ei:

     nu cum ar sfârși, cum ar putea începe
     lumea, unde mai întâi trebuie
     să fi înainte de-a avea

     unde omul real
     e nezărit - singura certitudine
     fiind moartea, cum se spune atât de des

     și-am închis ochii
     spre a mă deschide prin auz vederii

     grație acestui sentiment de înserare
     târziu / au ațipit până și păsările, deși
     în zori din glasul lor se va desprinde treptat
     harta zilei, tu însă dormi, dormi mai departe

     și lasă-i, lasă-i să aibă dreptate cu orice preț:
     tot teama morții îi îndeamnă la asta, și nimic

     nimic nu se va schimba câtă vreme
     nu ne va pătrunde dârzenia blândeții.

     dinspre coline
     au început să bată clopotele amuțindu-le
     glasul, apoi și-au reluat întrepătrunderea
     gingaș-limpezită de orice insinuare umană



                INSOMNIE


     să străbați pădurea
     când după ani de trudă doar noaptea
     somnul nu se mai lipește de tine decât în zori.

     să traversezi înseninat de înfrigurare
     această anticameră a unui nume

     dinspre care iubind, nu mai poți fi mânuit
     nu-i oricui la îndemână.

     învăluit în ecoul vieților mele paralele
     pășesc așadar printre coloanele arborilor
     sub vitraliile spumegând de stele, și-nchid ochii
     oprindu-mă.

     doar apa picurând
     peste frunzele stinse, iarna
     mistuindu-se-n orizonturi, depărtările

     sunt în mine, lumea
     dormind între coperțile dosarelor.

     lângă o bancă un câine își cufundă botul
     într-o pubelă răsturnată, netulburat
     de pașii mei, acum la întoarcere

     zăresc în iarbă o seringă și mi-l închipui
     pe cel ce a gustat din eternitate și

     nu mai poate trăi în lumea asta unde
     o bătrână tocmai trece parcul
     cu o sticlă de lapte în plasă.

     mă uit pe furiș la ochii vii, la chipul ei
     caligrafiat de timp, și-ntr-un târziu
     doar parcul pustiu, murmurul
     matinal al păsărilor
     în somn

      

     
        concert transilvan pentru foșnet și pădure
 


     Stau pe prag și plouă.
     plouă înserat peste grădini.

     Picuri de liniște între picuri de ploaie
     se mistuie-n adânc, cât cuprinde privirea
     cât adânc de auz
..............

mai mult....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Mariko Sumikura] [Eugen D. Popin] [Miron Kiropol] [Virgil Diaconu] [Dan Danila] [Andrei Zanca] [Erich Kaestner] [Radu Ciobanu] [Magda Ursache] [Andrei Zanca II] [Vianu Muresan] [Andrei Zanca III] [Gheorghe Simon] [Dumitru Chioaru] [Leo Butnaru] [Remus V.Giorgioni] [Liliana Danciu] [Ioan Moldovan] [Eugen D. Popin] [Rabindran. Tagore] [Simona-G. Dima] [Mircea M. Pop] [Mircea Petean] [Dan F. Seracin] [Adrian Munteanu] [Anca Sirghie] [Radu Tuculescu] [Radu Stanca] [Iulian Boldea] [George Nina Elian] [Clelia Ifrim] [Horia Dulvac] [Dan Iancu] [Miruna Carp] [Werner Goebl] [Werner Martini] [Mihaela Albu] [George Cabas] [Mihai Pacuraru] [Dorin David] [Gabriel Dragnea] [Nina Hoza] [Luis Popa] [Geo Vasile] [Adriana Weimer] [Anan de Amir] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]