Angela Burtea

Web Design

 

                                       Angela-Burtea web                                                             

                 ANGELA BURTEA
           

                                   Vocea macului


     Așez în căușul palmelor tale câteva cuvinte, așa… ca-ntr-un puzzle: monstru, de, înțelepțește, durerea, chip, vindecă, ia, iubirea, clipa, și, care, în, din. Oare ai avea curiozitatea și mai ales răbdarea să le dai un sens? Ordinea lor e prioritară, să fie oare ceea ce ai vrea sau ai accepta hazardul?
     Lumina sidefie a dimineții, murmurul naturii din leagănul timpului care se scurgea după ticăitul inimii, scânteia molcomă a razelor care se întrezărea printre norii pictați cu gândurile țâșnite din clipe de deznădejde ori dintr-o explozie de bucurie mi-erau alături, strecurându-se cu dibăcie în firea mea. Șoseaua șerpuită și plină de mister, copacii care străjuiau drumul (și el la fel de enigmatic ca și Timpul pe care-l trăiam), toate la un loc mi-erau martore în jocul în care intrasem de bună voie.
     Am coborât în nesfârșita întindere, la loc de odihnă printre ierburi mărunte și flori de câmp și-am aruncat privirea până-n zarea îndepărtată, acolo unde lumea nu se vede, ci se simte și-am ascultat tăcerea câmpiei și-a zării senine. M-am lăsat ademenită de mirosul pământului reavăn și proaspăt ca o pâine caldă, căci nu trecuseră decât vreo două zile de când cerul îl binecuvântase cu darul ploii; nici prea uscat și nici prea moale, pământul mă chema ca-n anii cei puțini la număr, când îmi promitea că-mi va scoate în cale planta râvnită de toți prietenii mei, plantă a cărei rădăcină ne oferea laptele amărui care se închega până ajungeam acasă și pe care-l adunam cu migală, strângând cu dibăcie bulgărașii de aur. Aveam gumă de mestecat naturală, cu miros și gust de pământ, unică în lumea noastră, lumea copilăriei fericite, lipsită de griji și nevoi.
      Am îngenuncheat, lipindu-mă de roșul macilor care ardeau ca focul și-am lăcrimat spre blândețea lor discretă, amintindu-mi de jocul vieții în care eroii poveștilor s-aleg întru iubire și mor la adăpostul cuvintelor nerostite, fiindcă neiubirea e bine să nu fie cuvântată. I-am simțit căldura și mai ales tandrețea, căci macul e prea delicat pentru a răni și-am tăcut pentru a-i desluși șoaptele. Vorbea lin, așa cum vin apele în matca lor netulburată, prevăzător și sfătos. Nu lovea, nu acuza, nu certa, doar iubea! Iubea inclusiv răul, căci știa că acolo unde multă judecată nu-i, nici Dumnezeu nu cere! L-am îmbrățișat după cum mi-e felul, atingându-mi buzele suav de petala străvezie, în timp ce lacrima bucuriei cădea în mijlocul cupei sale. 
      Ridicându-mă, l-am auzind spunând clar, frumos și mângâietor: ”Durerea vindecă și înțelepțește din clipa în care iubirea ia chip de monstru!”.

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [E.E. Cummings] [Nicolae Silade] [Andrei Zanca] [Magda Ursache] [Liviu Antonesei] [Kocsis Francisko] [Lucian Vasiliu] [Mircea Petean] [Elina Adam] [Mirela Roznoveanu] [Halmosi Sandor] [M. Roznoveanu II] [Al. Cistelecan] [Andrei Zanca II] [Radu Ciobanu] [Rodica Grigore] [Zenovie Carlugea] [Gheorghe Simon] [Fekete Vince] [Miron Kiropol] [Stefan Borbely] [Virgil Diaconu] [Eugen D. Popin] [Nicolae Suciu] [Marko Bela] [Cornel Ungureanu] [Savu Popa] [Clara Margineanu] [Nika Turbina] [Gheorghe Simon II] [Marian V. Buciu] [Mircea M. Pop] [Lucretia Berzintu] [Iosif L.Grapini] [Mirela Brailean] [Dragos Niculescu] [Angela Burtea] [Alexandru Jurcan] [Alexandru Cazacu] [K.V. Twain] [Andrej v. Amady] [Andrei Zanca III] [Sergiu P. Dema] [Clelia Ifrim] [Werner Goebl] [Hans Dama] [ARS MOVIMENTO] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]