Bedros Horasangian

                                    Horasangian Bedros web

                                                           

        BEDROS HORASANGIAN


                  
Doamna cu cățelul a lui Cehov
                          

 
     Cum fac parte dintr-o generație care e categorisită quickly tataie, boșorogi, babalâci, moșnegi, etc., în cel mai bun caz, dacă nu oferindui-se titlul superior de mortăciuni, de către niște șmecheri cu aere de We are the best, dar care nu fac față la o eventuală ripostă contondentă fizică și sună iute la 112, văicărindu-se poliției locale că sunt agresați de vagabonzi, iar tu trebuie să te scuzi că ești un pensionar amărît și faci tratamente balneo-fiziologice la Amara sau Băile Felix. Cum ai putea fi bănuit că ai luat la poceală, precum Cristian Boureanu, de la niște vajnici ridicători de greutăți la sală dedulciți la șmechereli stradale. Dar nu despre conflictul între generații voiam să aducem vorba, ci despre scriitor. Rus. Anton Pavlovici Cehov. Un rus? Păi ăștia sunt comuniști, oameni cîh, bolșevici împuțiți, au făcut numai rele. Ceea ce e parțial e adevărat. Dar una-i una, alta alta. Pentru că, vrînd nevrînd, cei din generația mea au învățat, mult, puțin, rusește – acum aproape nu mai știe nimeni limba asta băgată pe gîtul românilor cu anasîna – au citit cărți, bune și proaste( multe), rusești, au văzut filme (multe) idioate, dar și ( cîteva) capodopere, rusești( id est sovietice) cu muzica a fost la fel, ce nu este la fel rămâne ce s-a lipit de noi, de fiecare dintre noi, din aventura asta. Așa ne-a fost dat, să trăim mare parte din deja prea lungile noastre vieți, în comunism. N-a fost pe alese. Unii au mîncat bătaie, alții au mîncat, nu mai spunem ce, bine n-a fost pentru nimeni. S-a trăit. Cum, necum, ne-am trăit viețile. Putea fi și altfel. La unii a fost, la alții, nu. Pe cît am fost de vehement tot scriind – quasiinutil – despre asasinarea Anei Politkovskaia de către Putin (s-a dovedit ceva?, nu, au fost condamnați cîțiva ceceni, evident oameni în conivență cu FSB – ul, fostul KGB sovietic - și cu asta basta) tot atît de pisălog am fost și sunt cînd am mai dat peste cărți scrise/editate la noi, de către mari autori ruși. 


Că ar fi vorba de clasici precum Gogol, Turgheniev, Goncearov, Tolstoi, Dostoievski sau Cehov, că ar fi autori dintre aceia mai apropiați de noi, precum Nabokov, Șalamov, Soljenițîn, Șukșin, Dovlatov, Erofeev, Ulițkaia, lista este, evident, mult, mult mai lungă. Acum avem la îndemînă, un volum de povestiri de Anton Pavlovici Cehov (1860- 1904) Cînd faci o sumară socoteală cît a trăit și cît a putut scrie, fără să beneficieze de burse, de stagii de writer in residence, de mai știu eu ce și cîte premii și onoruri oficiale, care transformă un simplu – mare-mic – scriitor în vedetă internaționlă, rămîi uluit. Ca la dentist. Aștept și eu momentul cînd vom merge la dentist și să fim tratați fără să deschidem gura. Bref, viața lui Cehov, da, este un spectaculos roman. Pe care l-a (re)scris Virgil Tănase, într-o monografie apărută atît la Gallimard, dar și tradusă la noi, la Tracus Arte. Fără să facă valuri. Cine mai are chef de Cehov. Acum la noi se vinde mai bine Putin. Păcat. Cine e însă interesat, cartea se mai găsește prin librării. Piesele de teatru ale lui Cehov, jucate în mii de înscenări, pe toate meridianele lumii, au fost și sunt mereu în atenția unui public entuziast. Bucuros să vadă ce se întîmplă cu personaje deja îndrăgite – în mare parte nefericite, sau paote fi mereu uluit. De fiecare dată ți se pare că mereu e, va fi altfel. Uimiți sau mai puțin, descoperim că despre viața lăuntrică a oamenilor s-au spus enorm de multe lucruri și chestii ( e la modă cuvîntul, care nu spune mare chestie!) și fără nici un SMS. Și nu de azi de ieri. Nimic nu mai pare nou în istorie lumii. A oamenilor. Avem și o apariție recentă, o carte, f. nouă, Cehov, aproapele nostru (Nemira, 2017) pe care o recomand călduros, și aparține criticului de teatru, pariziano-bucureștean, Georges Banu. Care se ocupă cu multă atenție și pasiune despre tot, pe bune, teatrul lui Cehov. Și ajungem, unde am tot amînat să ajungem. La aceste cîteva dintre cele multe minunate povestiri, din care s-au selectat doar 11. Toate textele sunt capodopere ale genului cehovian, adunate sub un generic inubliabil, nu doar pentru babalîcii și cotoroanțele ce mai suntem încă în viață. Doamna cu cățelul ( Editura Litera, 2017, traducerea din limba rusă aparținînd Otiliei Cazimir, Alice Gabrielescu, Nicolae Guma, Tatiana Panaitescu și Anda Boldur) povestirea care dă titlul unei minunate cărți în format BPT – o nouă colecție/serie, de care habar nu aveam că există/apare sub generciul Carte pentru toți, dar cu fasonul fostului BPT, mult îndrăgit cîndva de mortăciunile (sic) de azi - devoalează la urma urmelor o gagicăreală. Între un tip însurat, coptuț deja, care i-o trage unei femei măritate. Mai jună cu vreo 20 de ani, ceea ce pentru azi nu e mare scofală. Simplu, nu? Și totuși. Dacă ne apucăm să citim pe îndelete, cum se pregătește mîncarea slow food, impresiile noastre se înmulțesc. .........
 

mai mult....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Dorin Tudoran] [Dan Anghelescu] [Liviu Antonesei] [Bedros Horasangian] [Lucian Vasiliu] [Radu Ciobanu] [Clelia Ifrim] [Theodor Damian] [Mircea Doreanu] [Dan Danila] [Dorin David] [Wolfgang Hilbig] [Bianca Marcovici] [Paul Tumanian] [Persida Rugu] [Leon-Iosif Grapini] [Christopher Kloeble] [Gheorghe A. Neagu] [Hans Dama] [Susann Blochberger] [Adriana Weimer] [Dan Chiriac-Kyre] [Ingeborg Bachmann] [Simion Danila] [Yehuda Amichai] [Veronica Balaj] [Paul Sarbu] [Otilia Hercut] [Ion Haines] [Sonia Elvireanu] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]