Boris Marian Mehr

                          boris200911

 

              BORIS MARIAN MEHR
 

                  Ion Barbu – matematicianul poet
                      

                                  

Prima oară m-am … întâlnit cu Ion Barbu pe plajă , la Neptun. Mi l-a citit o fată frumoasă tare, cunoscută tot pe plajă, era cu mama ei care ne privea zâmbind. Eram mirat, chiar șocat de originalitatea versurilor, mă miram că în liceu ( la Sava) nu auzisem despre el, nici de Blaga ( am terminat în 1959). Barbu este un maestru al conciziei, precum filosofii greci, dar are și un sexualism blând, discret, frumos ( În cămara ta fă-mi loc / ca să joc, ca să joc). A avut și are mulți epigoni, dat înaintași în literatura română nu a avut. Sebastian îi reproșa pro-legionarismul, dar eu trec peste, omul nu a fost acuzat de acte violente. Dacă și pro-comunistul Camil Petrescu a păcătuit la fel, ce să mai spunem? 


               Înecatul

 Fulger străin, desparte această piatră-adâncă;
Văi agere, tăiaţi-mi o zi ca un ochean!
 Atlanticei sunt robul vibrat spre un mărgean,
 Încununat cu alge, clădit în praf de stâncă,

Un trunchi cu prăpădite crăci vechi, ce stau să pice,
 Din care alte ramuri, armate-n şerpi lemnoşi,
 Bat apele, din baia albastră să despice
 Limbi verzi, şuierătoare, prin dinţii veninoşi.



Barbu este teribil și terifiant. Fiind matematician are o rigoare în exprimare încă neîntâlnită la noi. Ca matematician Barbu a fost strălucit, a contribuit cu descoperirea unor noi domenii, iar ca poet a fost genial, nu cred că exagerez, a fost cel puțin la înălțimea confraților francezi, fără a-i imita. Dan Barbilian s-a născut la 18 martie 1895, Câmpulung-Muscel, România, a murit la 11 august 1961 (66 de ani) București, înmormântat la Cimitirul Bellu.  

A fost căsătorit cu Gerda Barbu, de origine germană. Studii- Facultatea de Științe din București și studii la Göttingen, Tübingen și Berlin. A fost unul dintre cei mai importanți poeți români interbelici, reprezentant al modernismului literar românesc, este și va fi important. Talentul său matematic se manifestă încă din timpul liceului, elevul Barbilian publică remarcabile contribuții în revista Gazeta matematică. În tot acest timp, Barbilian își dezvoltă și pasiunea pentru poezie. Între anii 1914-1921 studiază matematica la Facultatea de Științe din București, studiile fiindu-i întrerupte de perioada în care își satisface serviciul militar în timpul Primului Război Mondial. I-a avut ca profesori pe Gheorghe Țițeica, Dimitrie Pompeiu, David Emmanuel, Traian Lalescu și Anton Davidoglu, toată floarea matemativii românești. În perioada 1921 -1924, și-a continuat studiile la Göttingen, Tübingen și Berlin. A avut ca prieteni, între alții, pe matematicienii: Wilhelm Blaschke, Heinrich Grell, Helmut Hasse, Emil Artin și alții. Cariera matematică continuă cu susținerea tezei de doctorat în 1929. Mai târziu participă la diferite conferințe internaționale de matematică, cum ar fi Congresele Internaționale de Matematică la Hamburg (1936), Göttingen și Viena (1938), Oslo (1936), Praga (1934). În 1942 este numit profesor titular de algebră la Facultatea de Științe din București. Publică diferite articole în reviste matematice. De deosebită importanță sunt două dintre contribuțiile lui: o scurtă lucrare de două pagini apărută în Casopis Matematiky a Fysiky (1934-1935), în care definește o procedură de metrizare care va fi numită de Leonard M. Blumenthal „spații Barbilian”, și două lucrări în Jber. Deutsch. Math. Verein., apărute în 1940 și respectiv în 1941, intitulate Zur Axiomatik der Projectiven ebenen Ring-geometrien, și care au inspirat o direcție de cercetare în geometria inelelor, direcție asociată azi în literatura de specialitate cu numele său, al lui Hjelmslev și al lui Klingenberg. După 1933, Barbilian s-a manifestat în domeniul matematicii în special ca geometru, reprezentant al programului de la Erlangen al lui Felix Klein și astfel au trecut la fondarea axiomatică a geometriei algebrice și a mecanicii clasice. S-a mai ocupat și de teoriile algebrei moderne (1946 - 1951), de teoria algebrică a numerelor (1951 - 1957), de teoria determinismului și deține prioritatea mondială în precizarea unei clase largi de funcții distanță. În 1938 devine membru al asociației Deutsche Mathematische Vereinigung. A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 20 decembrie 1936. Teoria spațiilor Barbilian a fost amplu dezvoltată în patru lucrări: J-metricile naturale finsleriene și funcția de reprezentare a lui Riemann, lucrare scrisă împreună cu Nicolae Radu și apărută postum, publicată tot în Studii și cercetări matematice, vol. 12 (1962), 21-36. Ultima lucrare a fost depusă la redacție de Nicolae Radu pe 20 octombrie 1961; Barbilian se stinsese pe 11 august, în același an. .............

mai mult....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Liviu I. Stoiciu] [Florin Logresteanu] [Dan Anghelescu] [Mircea Pora] [Mircea Petean] [Marian V. Buciu] [K. V. Twain] [Magda Ursache] [Dan Danila] [Iulian Chivu] [Ion Tudor Iovian] [Marian Visescu] [Boris Marian Mehr] [Ion Rasinaru] [Oana Hemen] [Ezra Pound] [Dinu Flamand] [Mihaela Oancea] [Dorin David] [Stephen Gill] [Adrian Munteanu] [Dorian Obreja] [Dan F. Seracin] [Liliana Danciu] [Gheorghe Simon] [Ana Blandiana] [Liviu Antonesei] [Anca Sirghie] [Radu Ciobanu] [Paul Sirbu] [Francis Jammes] [Miron Kiropol] [Clelia Ifrim] [Ovidiu Bufnila] [Emily E. Dickinson] [Stefanie Golisch] [Herbert W. Muehlroth] [Werner Goebl] [Luca Cipolla] [Georgeta Resteman] [Nicolae Matcas] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]