Boris Mehr

                            Boris Mehr- web

                     


                 BORIS MEHR

             

             Castelul Kafka 


Nu mai aveau camere de oferit ,nici băutură 
În ce sat m-am rătăcit, o fi un castel pe aici? 
Un telefon sări din suport și strigă – anul nou. 
Sunt prea timid să răspund. 
Pe sobă zăcea un bătrân, nu se știe cine deschisese. 
De nu vă place , luăm altă sanie. 
Unde sunt aparatele, astea sunt vechi. 
Dacă eu sunt Josef, tu ești Kio. 
Barnabas apăru cu un jurnal vechi din 2050 . 
Frieda e logodnica mea, dar ți-o pot împrumuta. 
Bendemann aștepta scrisori din Rusia, nu-l interesa Frieda. 
Pe un colț de masă, Gregor scria versuri. 
Din greșeală, Frieda îi reteză capul. 
N-a observat nimeni, Gregor continua să scrie. 
Oricum nu le citea nimeni. Frieda nu se mai scuză, era inutil. 
Marea surpriză a serii abia sosise. 
S-au repezit toți să vadă, dar cum intra unul în cabina întunecată 
Nu mai ieșea nimeni. 
Nici autorul nu băgă de seamă. 
Cifra 11 deveni 1, apoi fu anunțat Anul Nou. 
Ce chestie, singur reporterul observă că nu este ceva în regulă, 
Se gândea cum să relateze faptele. 
Trupul, în cele patru puncte cardinale, kafkiene, 
Între templieri și masoni crescu un trandafir, 
Bach completa cu răbdare decompunerea, 
Cât de diavolesc și cât de angelic este 
acest sentiment de inocență absolută 
Cu naramze și lacrimi revenim la rădăcini, 
Rătăcitorul iudeu a revenit, o fi Mesia? 
Că doar nu este Sf. Bartolomeu, Doamne, iartă-ne. 
Eu, ție, Kafka, își aduc pios omagiu. 
 

   
             Maldoror
 

Spre Lucia pe care noi urcam,
O treaptă fiecare, scara,
Iar zilele, pun preţ, un ban,
Ne ceartă-n valuri neagră, marea.
Cum timpul curge neostenit,
Din turn se prăbuşeşte ceasul,
Din lamentări în infinit
În dragoste respecţi păcatul.
Eu mă opresc, se-apropie-un hău,
Un monstru fără noimă, nume,
Când bine redevine rău,
Iar răul nu creează-o lume.

Vremelnici prieteni, vremelnici oameni,
În rest vârcolacii, raci răniţi,
Scoici în valuri, ce rost mai are
Să murim, dacă-nviem din nou, din nou?
Omnia fluunt, omnia mutantur,
Un marş forţat de ani-lumină.
În limba noastră, Dumnezeu este Cel Care Este.
Ce am putea adăuga?
O mie de nume,
Este Cel Care Nu Se schimbă,
El este cel care ne poartă
Ca o mamă pruncul său,
Fără să ştim, în somn adânc.

Privesc asfaltul, firimituri de pâine,
Pete de sânge, pene de corb,
Un cadavru imens s-a dizolvat în smoală,
Exală mirosuri cotropitoare,
Acesta este dragul nostru oraş,
În care se mai râde, se cântă, se dansează,
Deasupra sau în adânc, pe dedesubt.

Aşa cum plouă în inima mea,
Aşa plânge şi câinele-Dumnezeu,
Maldoror umbla pe şapte cărări,
Ca pe cele şapte coline ale Romei,
Circulate de cocote,
Smârcuri pustii în inima lui Maldoror,
Otravă grea, în vinele sale, sângele este verde,
El nu are oase, doar crengi îngălbenite,
Tulpini de brânduşe, sfielnic pătrunde
În Istoria Universală, alături
De Don Quijote Coţcariul,
Am văzut de curând un pui de corb rănit,
Nu zbura, croncănea fără ură, adânc umilit,
Poate-mpăcat cu o înfrângere apoteotică.
 

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Yusuke Miyake] [Andrei Zanca] [Magda Ursache] [Radu Serban] [Miron Kiropol] [Radu Ciobanu] [Andrei Zanca II] [Monica G-Maclean] [Iulian Boldea] [Irina Petras] [Dan Danila] [Andrei Zanca III] [George Cabas] [Gheorghe Simon] [Iosif A. Brodski] [Liliana Danciu] [Mihaela Babusanu] [Elina Adam] [Eugen Dorcescu] [Virgil Diaconu] [Marian V. Buciu] [Ion Neagos] [Ion Tudor Iovian] [Leon Iosif Grapini] [Rodica Braga] [Paul Leibovici] [Alexandru Uiuiu] [Dragos Niculescu] [Irina Lucia Mihalca] [Boris Mehr] [Sonia Elvireanu] [Urs Heftrich] [Werner Goebl] [Guner Akmolla] [Vasile D. Marchis] [Angela Burtea] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]