jurnalul ei de bord mâzgălit confuz zace deschis în poala tăcerii.
pe o ultimă pagină goală copiii desenează luna deasupra portului nocturn.
singur cu desăvârșire
dintr-odată se sting lămpile stradale dând la iveală strălucirea pleiadele îndepărtate.
noi nu suntem singuri. doar inaccesibili în imensitatea vorace de spatiu și timp.
două sonde poartă cu sine strigătul unui prunc dincolo în nemărginitul înghețat.
când nu vor mai fi deja demult oameni pe pământ acest țipăt va continua să plutească
singur cu desăvârșire
în viaţă
lumini albastre pâlpâie nervos în depărtare.
acalmie.înțepenire succesivă a motoarelor.
display-ul mobilului orbește în întuneric.
cântecul cicadelor. două uși de mașină deschizându-se fără grabă.
oameni coboară ca aproape neauzit să schimbe cuvinte sub stelele nopții parfumate.
stări de agregare
frica se lichefiază și curge ca și apa lacrimii .............
Traducere și prezentare: EUGEN D. POPIN
|