Clara Margineanu

Web Design

 

                               Clara Margineanu - web

        

       CLARA MĂRGINEANU

                   (1972-2020)
     

 

             CUVINTE INJECTATE DE GHEARĂ


Cuvintele nu sunt, todeauna, ale noastre,
Sunt injectate de durere, neiubire, singurătate
Şi, mai ales, de otrava lor, a celor care
Ne scrijelesc privirea, ne înfig aşchii în ochi,
Să orbim, ca şi ei, ca şi ele...
De ce, Doamne, de ce, Doamne, am întrebat,
Tocmai el... De ce ea, le-am dat sânge din inima mea,
Şi bucăţi de viaţă, de ce?
,,Iuda L-a sărutat pe Hristos, nu uita!”, răspunde glasul din lacrima mea,
Te vor tot săruta, draga mea... Te vor săruta şi te vor uita,
Este greu de dus viaţa ta, ei te vor tot săruta...”
Precum Iuda, Doamne? „Da, şi el şi-a făcut treaba sa”.

Privesc în ochii lor, oare cred că nu simt şi nu ştiu?
Suferinţa e intuiţie, eşecul, târziu,
Mă doare, mă doare şi cad, pe stradă Salvare nu e
O cruce de lumină tace răspunsul „de ce”
Nu mă voi vindeca de spaima că neputinţa
Poate spânzura, în public, taina prieteniei.

Ochii aprinşi de bucurie sunt o amară ipocrizie,
Vor, tânjesc, nu te iartă că eşti, aşa cum eşti
Privesc în ochii lor, chiar cred că nu simt, că nu văd?
Conturul rânjetului, tăcere, prăpăd...
Vina este a mea, cuvintele nu sunt, mereu, poeme din vară
Sunt injectate uneori, fatal. Injectate de gheară.
Iubirea va smulge gheara din inima celui iubit
Lumina va deveni cântec, versul, răsărit.

 

 

          Doar cei care ne sânt


Oamenii care pleacă nu ne mai încap,
Ne rămân mici, precum hainele din copilărie,
Arată precum paparuda care cheamă ploi în plin potop,
Stricând rima vieții și ceea ce chiar a trebuit să fie

Oamenii care nu pleacă nici n-au nevoie de întâlniri,

Ce e deasupra le întoarce mereu clepsidra din creier
Rochii, eșarfe și parfum, de sub tranșee
Lacrima umilinței, zâmbind, mângâie viața și sap
În mica insulă de timp din amintirile noastre
Lumină și viață, cutreier…

Oamenii care pleacă nu știu că ne vor,
Nici negru tăciune, nici alb orbitor
Oamenii care ne rămân picură sânge dincolo de mască,
Și atunci, statuile încep să își vorbească.

Cei care pot sunt doar cei care ne sânt
Ne vom spune: ,,Cândva, am locuit cu tine, pe Pământ!”


              
Aşchii de icoană


Îmi taie viaţa cu dreptate, un adevăr negat intens,
E cuplul ca formalitate, tânjind mereu, perechea sens

Rănesc lumina desuetă, cu spini pe creştet am iubit,
Un act, un pact, o verighetă, neverosimil, te înghit.

Pentru iubirea cu hotare, pentru delirul în balans,
Perechea-sens cere iertare, formalitatea râde fals.

El e străinul, ea străina, cuplul se smulge din război
Bătăi de gong despart lumina, în poezia de apoi.

Nu te-am găsit în nici o carte, e scris în arşiţa din stele
Să fii şi să rămâi departe, arzând în rostul vieţii mele.

Schimbăm tăceri, a câta oară, la nunta noastră ne-
                                    ntâmplată
O stea, în pas de dans, coboară şi ne promite altă soartă.

Numai din cer aştept opinii, despre ce-a fost întâmplător
Şi când ne judecă străinii, ne-ascundem chiar sub ochii lor.

Dragostea mea, cerească mană, pierdută-ntr-un
                               război nebun,......

mai mult........

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [E.E. Cummings] [Nicolae Silade] [Andrei Zanca] [Magda Ursache] [Liviu Antonesei] [Kocsis Francisko] [Lucian Vasiliu] [Mircea Petean] [Elina Adam] [Mirela Roznoveanu] [Halmosi Sandor] [M. Roznoveanu II] [Al. Cistelecan] [Andrei Zanca II] [Radu Ciobanu] [Rodica Grigore] [Zenovie Carlugea] [Gheorghe Simon] [Fekete Vince] [Miron Kiropol] [Stefan Borbely] [Virgil Diaconu] [Eugen D. Popin] [Nicolae Suciu] [Marko Bela] [Cornel Ungureanu] [Savu Popa] [Clara Margineanu] [Nika Turbina] [Gheorghe Simon II] [Marian V. Buciu] [Mircea M. Pop] [Lucretia Berzintu] [Iosif L.Grapini] [Mirela Brailean] [Dragos Niculescu] [Angela Burtea] [Alexandru Jurcan] [Alexandru Cazacu] [K.V. Twain] [Andrej v. Amady] [Andrei Zanca III] [Sergiu P. Dema] [Clelia Ifrim] [Werner Goebl] [Hans Dama] [ARS MOVIMENTO] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]