Constantin Arcu

                           Constantin Arcu                                                                             

                                      

                    

          CONSTANTIN ARCU
                                             


     
Prin lumea largă. Īnsemnare a călătoriei mele

                          īn America de Sud ..

             

   23.03. 2017 – Īn drum spre Puno


Īn Peru există enigme ce vin din adīncurile istoriei, īnsă altele apar sub ochii noștri. La lumina zilei. Una s-a ivit īn drum spre Puno, o localitate aflată pe malul lacului Titicaca. E greu să spun ce și cum s-a petrecut.
Īn fond, misterele se aseamănă cu nisipurile mișcătoare și īn asta constă partea spectaculoasă. Pe neașteptate te trezești afundat pīnă la brīu, apoi pīnă la umeri și numai ce īți acoperă gura și te-a īnghițit cu totul. Nu ai cum să iei măsuri de apărare și zbaterile te afundă și mai rapid. Iar mai tīrziu, indiferent unde te-ai afla, presupunīnd că se īntīmplă să-ți mai pui probleme, habar nu ai ce s-a īntīmplat.
Ridic din umeri. Nu-mi rămīne decīt să consemnez crīmpeie de amintiri și senzații. Nu vreau să adaug de la mine, de teamă ca nu cumva unii critici să-mi reproșeze că improvizez sau poate chiar că bat cīmpii, cīnd un jurnal de călătorie ar trebui să īnsemne o dare de seamă exactă despre locuri și obiective vizitate. O oglindă lipsită de orice fel de distorsiuni. Īncerc să mă conformez pe cīt mă țin puterile, pentru că destui din tagma asta mă urăsc și nu știu de ce. Dar să-i lăsăm īn plata Domnului. Să fie sănătoși. Am īnceput să mă deprind cu nedreptățile ce mi se fac deseori. Asta e soarta mea.
 

       
Din capul locului, potrivit ordinii de īnscriere, devenisem posesorul de necontestat al primei banchete din microbuz și, chiar dacă schimbam din cīnd īn cīnd mijlocul de transport, dreptul meu părea inviolabil. Nimeni nu īndrăznea să-l īncalce. Toți se fereau de prima banchetă, pentru a evita orice discuție. Sau, poate, din respect față de normele agenției de turism și ca o dovadă că romānii au īnceput să se civilizeze.
Călătoream cu rucsacul alături și, dintr-o dată, a mai apărut un pasager. Īncerc inutil să-mi amintesc īmprejurările īn care s-a produs declicul, momentul īn care am īnceput să mă scufund īn nisipurile mișcătoare. Nu reușesc. E greu. Rețin că rulam pe un drum spectaculos, la o altitudine de peste 4000 metri, prin Munții Cordiliera, trăind un sentiment de fericire, ca o beție ușoară. O primă oprire s-a făcut la biserica San Pedro de Andahuaylillas, o construcție iezuită, supranumită de localnici „Capela Sixtină a Americilor”, datorită interiorului decorat cu aur.
Nu fac eroarea să descriu biserica, altminteri cu un interior splendid. Cel interesat poate să caute pe Google – Iglesias de San Pedro din Andahuaylillas și află de īndată pīnă și cīți dinți are preotul īn gură. Mă văd silit īn schimb să fac legătura īntre această ctitorie și apariția unui demon cu chip de īnger – Suzana. Asta scriu acum, după vreo lună de cīnd au avut loc aceste peripeții halucinante. Atunci habar n-aveam ce urma să se īntīmple. Deși n-am idee cīnd s-a apropiat de mine, revăzīnd fotografiile din acele zile, o descopăr pe Suzana īn fața bisericii. E un simplu instantaneu totuși, nu dă seama de vreo apropiere īntre noi.
Relațiile interumane au granițe dificil de stabilit, īnsă pot afirma cu toată certitudinea că la următoarea oprire Suzana pusese stăpīnire pe mine. Asta s-a petrecut la situl Inca din Raqchi. Acolo există ruinele unor construcții și structuri tip cazarmă sau edificate cu scop religios (există indicii ale unor ceremonialuri) și administrativ. Opinii peste opinii īn legătură cu aceste vechi edificii năruite și, ca de obicei, speculațiile și controversele sīnt prezente.
Dar cea mai proeminentă structură din sit este Templul lui Wiracocha, marele zeu Inca. Cum sīnt un tip suspicios, īncep să cred că marele zeu nu este străin de cele petrecute. Pentru că aici ambiguitățile și incertitudinile au dispărut. Rețin că ghidul peruan sărea īn mare viteză de la engleză la spaniolă și īnapoi, reușind un terci lingvistic simpatic, dar dificil de urmărit. Este momentul īn care și-a făcut apariția Suzana. Se afla īn stīnga mea, ușor mai īn spate, traducīndu-mi peste umăr, prompt și impecabil, toată sporovăiala peruanului despre mărețul zeu Wiracocha.
Trecem de la ruină la ruină, ne extaziem īn fața unor structuri pe care le reconstruim īn mintea noastră pe loc, iar īngerul mă urmărește plutind pe umărul meu stīng. Suzana, īnfățișarea pe care a luat-o, īși face datoria de translator fără cusur.............

mai mult....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Dumitru Chioaru] [Mihaela M. Stroe] [Maria Pal] [Mirela-I. Dorcescu] [Sonia Elvireanu] [Adrian Grauenfels] [Ioana Diaconescu] [Dan Anghelescu] [Gheorghe Simon] [Costel Stancu] [Magda Ursache] [Letitia Ilea] [Horia Dulvac] [Dragos Niculescu] [Andrei Gazsi] [Paul Leibovici] [Rodica Braga] [Andrei Zanca] [Dan Danila] [Clelia Ifrim] [Ionut Caragea] [Dana Gheorghiu] [Vasko Popa] [Radu Ciobanu] [Richard Reschika] [Daniel Corbu] [Mihaela Albu] [Victor Ravini] [Alexandru Cazacu] [Liviu Antonesei] [Florin Sindrilaru] [Michael Krueger] [Hans Dama] [Vasile Gogea] [Reiner Kunze] [Selma M- Eisinger] [Werner Goebl] [A. Grauenfels II] [Dan F.- Seracin] [Mihaela Oancea] [Carmen Secere] [Constantin Arcu] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]