Constantin Stancu

                                 Constantin Stancu - web

 

 

              CONSTANTIN STANCU
              

                       Poemele celui absent
            


   
           Glasul


Glasul abia şoptit,
discret şi cald venind dinspre pustiu,
ca un fulger dintr-o rădăcină uitată,
vestind ploaia ce va veni glorioasă...

Trece sunetul prin mine ca un gând,
mă străbate, îmi schimbă fiinţa fragilă și vibrez...

E seară, a venit vremea să ascult cu inima
glasul celui care nu se vede cu ochii...
 


           Zbor

Acest poem e în sângele tău,
închide-l în taina curgerii de la inimă la gând...

Cocorii zboară spre ziua de ieri,
sau spre cea de mâine, ei poartă pe aripi busole și absențe...
 


           Țipăt

Ţipăt tăcut,
ca imaginea sfântului
pe cuvintele sale...

 

            Elegie la marginea orașului

O să plâng spre dimineaţă fără să înţeleg de ce...
Dumnezeu ne caută sângele prin oasele din pământ,
prin ţări neştiute de noi.
A venit vremea că uriaşii nevăzuţi să cânte,
cântarea va răzbate sub picioarele noastre,
vom simţi vibraţia tot mai acut...

Şi credem că-i iarba, şi credem că-i nisipul, şi credem că doar chipul...

O secundă rătăcită între cuvintele noastre,
dar a venit timpul ca fiecare să rămână sigur
căci oraşul se hrăneşte cu iluziile noastre.

Deodată, deasupra un alt oraş, sunetele de jos cu sunetele de sus
se amestecă în aer cu umbrele...



                 Poteca

…asemenea îngerului ne întoarcem spre
cel ce ne trimite distanţa reală dintre două vorbe,
e viaţa insectei acolo, totuşi, e viață din plin...

…este şi o cale invizibilă care trece prin absenți şi oameni,
un drum care urcă în arbori,
o potecă ce atinge frunza, desenul subțire din aer,
o potecă spre ziua de mâine,
spre cel nenăscut…



                 Lucruri simple

Doar câteva pietre care ar putea schimba soarta imperiului
dacă ar vorbi,
ori oameni cu gânduri scânteietoare la marginea lumii,
câteva cuvinte spuse în noapte pentru ca ziua să vină mai rapid
peste dealul care leagă cetatea de restul lumii…

Un simplu semn pe cer,
unii ar putea învinge sub tresărirea lui,
toate lucrurile se adună în pumnul vânătorului cu şoim:
lucruri simple, nebăgate în seamă,
pe care lumea le uită repede.
Doar un om singur, un sigur om care să creadă că dealul poate fi mutat
şi cetatea poate fi alta...

Un singur om şi clipa va fi mai clară,
ca lumina în sticla miraculoasă
a ochelarilor lăsaţi pe masă de tine după ultimul cuvânt rostit...…
 

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Andrei Zanca] [Dan Lototchi] [Rodica Grigore] [Liviu Antonesei] [Dan Danila] [Andrei Zanca] [Ion Neagos] [Nicoleta Dabija] [Mircea Pora] [Bedros Horasangian] [Adrian Gurgau] [Mihaela Albu] [K. V. Twain] [Magda Ursache] [Oana Hemen] [Vasile Gogea] [Clelia Ifrim] [Radu Ciobanu] [Dorian Obreja] [Nicolae Silade] [Miron Kiropol] [Mircea Petean] [Guner Akmolla] [Mirela Brailean] [Dan Pagis] [Ezra Pound] [Grid Modorcea] [Stephen Gill] [Sonia Elvireanu] [Constantin Stancu] [Victoria Comnea] [Angela M. Cristea] [Ioana Heidel] [Francis Jammes] [Geo Galetaru] [Herbert W. Muehlroth] [Irina L. Mihalca] [Werner Goebl] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]