Constantin T. Stan

                                   stan_constantin_tufan -a

                               

   CONSTANTIN TUFAN STAN

               
       
Alexandru Racolţa – izbânda inefabilului
                          asupra cuvântului

                  
     În urmă cu câțiva ani am avut prilejul să-l cunosc pe violoncelistul Mihai Ioan Racolţa (licenţiat al Conservatorului de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, fost membru în Orchestra Operei Române din Timişoara), fiul tenorului şi poetului Alexandru Racolţa, care mi-a pus la dispoziţie o parte din arhiva tatălui său.
     Alexandru Racolţa s-a născut în 1926 la Tăşnad, judeţul Sălaj. A urmat clasele gimnaziale la Liceul „Mihai Eminescu” din Satu Mare, unde, în paralel, a frecventat şi cursurile Conservatorului de Muzică. Perioada refugiului (1940-1945), după Dictatul de la Viena, a petrecut-o la Lugoj, unde a absolvit Liceul „Coriolan Brediceanu” şi Conservatorul de Muzică, secţiile pian, canto şi vioară.
     Încă din anii de liceu a fost un asiduu colaborator la „Primăvara Banatului” (revista şcolilor secundare din Lugoj, aflată sub direcţia lui Aurel E. Peteanu), cu poeme, cronici, recenzii etc. Până în anul 1942 l-a avut ca dascăl de limba şi literatura română pe Felician Brînzeu, o personalitate charismatică a învăţământului local, cu contribuţii în etnologia şi folcloristica românească (din 1942, lector la catedra de limba şi literatura română a Universităţii din Istanbul), care i-a remarcat şi încurajat harul poetic. Începând cu anul 1945 a urmat cursurile Facultăţii de Litere şi Filozofie din Cluj (finalizate prin obţinerea licenţei), unde l-a avut ca profesor şi mentor pe Lucian Blaga, timp de trei ani, până în 1948, anul în care autorul Poemelor luminii a fost îndepărtat de la catedră. Experienţa acumulată prin frecventarea cenaclului literar patronat de Blaga s-a dovedit decisivă în conturarea vocaţiei sale poetice. A studiat canto, în particular, cu Rita Mărcuş, activând ca tenor liric al Operei Române din Cluj (cu remarcabile disponibilităţi pentru lirico-spint, dar şi spinto-dramatic) între 1948 şi 1970, cucerind, la doar câţiva ani de la debut (1953), laurii unor prestigioase premii şi distincţii: Laureat al Premiului de Stat şi Diploma de Laureat al celui de-al IV-lea Festival Mondial al Tineretului şi Studenţilor din Bucureşti.

          
S-a stins din viaţă în 1978, la doar 52 de ani, după o prodigioasă carieră artistică în care a fost protagonist în 43 de roluri din repertoriul liric românesc şi universal, interpretate în aproximativ 4.000 de spectacole.
     Aproape întreaga sa creaţie poetică a rămas, inexplicabil, inedită (era, se pare, de o uimitoare modestie), la fel ca şi numeroasele sale cronici şi portrete muzicale elaborate de-a lungul vremii. Într-o vibrantă evocare publicată în revista clujeană „Steaua” (XXXI, 6 (397), iunie 1980: Cuvântul învins de inefabil), poetul şi eseistul lugojean Gheorghe Alexandru Iancovici, fostul său coleg de liceu, după ce subliniază dimensiunea artistică a rolurilor muzicale create de talentatul tenor, ne relevă şi câteva aspecte definitorii pentru evidentul său har poetic: „A-l considera însă doar prin prisma carierei de tenor de operă şi a-l nesocoti pe poet înseamnă a nu-l cunoaşte decât fragmentar, a-i ignora faţa nevăzută (precum a Lunii: tulburătoare şi tutelată de mister). Clocotul său lăuntric – arderea era starea sa permanentă –, crizele sale sufleteşti, de care n-a fost cruţat, se revărsau în versuri convulsionate, în versuri-vâlvătăi. […] Dar ciclul cel mai straniu şi sever în lirica lui Alexandru Racolţa este acela pe care l-am numi al cuvântului învins de inefabil. Aci ne întâmpină, plăsmuit din «fildeş şi scrum», un alter-ego cu ochi de sfinx... «cu căutătura scormonitoare». Proiecţie a incoerenţelor şi freneziilor siderate, din adânc, încuibat în abis, el are doar câţiva închinători, aleşi: «vagabonzii din noi, nenorocuri», cei mai pioşi dovedindu-se «uitările, fericirile şi cenuşa». […] Urmând acest drum, descoperit după rătăciri prin hăţişuri cu spini otrăviţi, poetul, necunoscut mulţimilor, ştiut doar de câţiva prieteni, ar fi răzbit, pe căi abrupte, pe un platou al marilor linişti, al marilor împăcări cu negrăitele galaxii şi cu sine. Există însă un destin al poeţilor de vocaţie ce nu şi-au rostit decât începutul, restul nemaifiind decât un semn de adio trimis de pe alt tărâm. Al celor topiţi în neîntoarcere. Alexandru Racolţa e din ceata lor”.
     Majoritatea poemelor lui Alexandru Racolţa au fost reunite într-un volum dactilografiat, cuprinzând 103 titluri, de fratele său geamăn, medicul Ioan Racolţa, fără a include însă poeziile de şcoală publicate în „Primăvara Banatului”. Nu avem indicii care să ne ofere certitudini privind criteriile care au stat la baza întocmirii culegerii (decelarea unor motive sau teme care să justifice o structurare antologică sau dramaturgică), doar unele poeme având menţionate data şi locul zămislirii.

Repere bibliografice: Alexandru Racolţa, Poezii, Ediţie îngrijită şi prefaţă de Constantin-Tufan Stan, cu un portret literar de Gheorghe Alexandru Iancovici, Lugoj, 2014; Alexandru Racolţa, tenorul-poet, în „Intermezzo”, Cluj-Napoca, I, 2, decembrie 2008, p. 39-40; „Reflex”, Reşiţa, X, 4-6 (103-105), 2009, p. 93-94; „Citadela”, Satu Mare, IV, 1-2-3-4 (23-24-25-26), 2010, p. 13-14........

mai mult....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Andrei Zanca] [Magda Ursache] [Iulian Boldea] [Basarab Nicolescu] [Virgil Ratiu] [Radu Ciobanu] [Daniel Vighi] [Eugen D. Popin] [Dorin David] [Riri Sylvia Manor] [Mihaela M. Stroe] [Marian Draghici] [Andrei Zanca] [Stefanie Golisch] [Theodor Codreanu] [George Simon] [George Popescu] [Mihaela Albu] [Cassian M.Spiridon.] [Iulian Chivu] [Constantin T. Stan] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]