Dan Chiriac

                                  giugau mic - web 1

                     

      DAN CHIRIAC - alias KYRE


                                             

  CÂTEVA GÂNDURI SIMPLISTE ȘI NEBUNEȘTI
    DIN VREMURILE CÂND MORȚII CÂNTĂ ȘI
          UMBLĂ PRINTRE CEI VII                   


      „Căpitanul Bucătaru a fost omorât și mâncat de băștinașii din insulele Sandviș. Rămâne să aflați data.”
                         Dumitru Carnecrudă

1. Nu vă obosiți. S-a întâmplat la 14 februarie 1779. Iar numele ar trebui traduse. Exemple.


      Da: numele oamenilor și ar trebui traduse. Numele ar trebui traduse pentru că numele înseamnă ceva. Mai mult chiar, numele sunt o descriere a esenței cuiva.
În limba lui maternă îl chema Bucătaru1, era căpitan de marină militară și a fost omorât și mâncat de băștinașii din insulele Sandviș2. Așa se numeau insulele în epocă, în limba natală a căpitanului Bucătaru. Ironia sorții, chiar el a denumit astfel aceste insule.
      Locul exact în care a răposat căpitanul Bucătaru se numea, ironic sau nu, Cărarea Zeilor, dar nu în limba lui, ci în limba pe care o vorbeau mâncătorii de căpitani3. Se vede prin urmare că și numele locurilor înseamnă ceva. Prin urmare, și numele locurilor ar trebui traduse.
      Să insistăm pe ideea că numele ar trebui traduse. Ele ar trebui traduse pentru că numele chiar înseamnă ceva, de cele mai multe ori. În limba noastră, întâlnim destui de Grosu, Subțirelu, Croitoru, Bucătaru, Ciobanu, Fieraru, Popa, Trandafir, Lefter, Căpriță, Frățilă, Diaconu, Lupu, Ursu, Albu, Roșu, Negru, Tabacu etc. Limba noastră nu este singulară, în toate limbile numele înseamnă ceva.
      Să trecem acum la limba natală a căpitanului Bucătaru în căutare de exemple. Poporul lui (sau un popor înrudit cu poporul lui) a avut la un moment-dat doi împărați, dar nu deodată, ci unul după altul: Gheorghe Tufă (ăl Bătrân) și

       

 Gheorghe Tufă (ăl Tânăr)4. Ei erau tată și fiu, îi chema la fel, au domnit unul după celălalt și a trebuit cumva să îi deosebească.
      Unul dintre împărații ăștia a avut un vizir pe nume Vulturița Orez5, pe vizirul celuilalt chemându-l Leul Pâinică (dar într-o altă limbă, acesta fiind alogen)6.
      Un actor faimos din această țară se numea Nicolae Cușcă7. Pe o cântăreață celebră o chema Jeni Urticarie8.

     Un alt cântăreț celebru se numește Prafîn Lacul-decherestea (în două cuvinte nu prea se înțelege, dar scris cu cratimă se se înțelege mai bine: Praf-în Lacul-de-cherestea). Da, chiar așa îl cheamă. Sau îl cheamă Doar-în Lacul-de-cherestea? Nu Praf-în? Doar-în9?
      Oricum ar fi, o altă cântăreață și-a tras pseudonimul Maica Domnului10. Aceasta a devenit celebră cu niște cântece anti-religioase.
      Lista poate continua la nesfârșit. Și nu numai lista cu nume de oameni. Sau de locuri. Și numele de lucruri ar trebui traduse, de cele mai multe ori acestea semnificând ceva, ba chiar definind esența respectivului lucru.

  2. Câteva considerații empirice despre curentul-electric.


      Trăim vremuri interesante. Printr-o vrăjitorie numită tehnologie11, pot fi produse cutiuțe de diferite mărimi și culori care, toate, funcționează pe baza unei esențe invizibile, inodore și insipide; această esență te mușcă zdravăn dacă pui mâna pe ea. Câteodată mușcă atât de tare, că poate omorî omul, cică ar fi vorba despre un venin ce oprește instantaneu inima.
      Existența aceste esențe nu poate fi dovedită empiric (doar dacă te mușcă), au trebuit să fie produse, tot prin tehnologie, anumite instrumente speciale pentru detectarea și măsurarea acesteia. În timp, instrumentele acestea au fost și ele înglobate în tehnologie, la fel și esența despre care vorbim.
      Această esență invizibilă se numește curent-electric. În general nu prea se găsește în natură, cu două excepții (în cantități mici, poate fi găsită în burțile unui anumit fel de pești, iar în cantități mai mari în spațiile dintre nori și pământ, atunci când plouă). În schimb ea este produsă de oameni.
      Nu. Nu este produsă de oameni, ci este produsă de niște obiecte făcute de oameni. Omul produce niște obiecte, prin tehnologie, iar acele obiecte produc această esență numită curent-electric.
      Dar nu, acele obiecte nu produc curentul-electric, ci doar îl fac să apară.
      Curentul-electric nu este viu, dar nu poate fi socotit nici mort. El există, dar există doar atâta timp cât este făcut să apară. În acest caz, el apare instantaneu. Când nu mai este determinat să apară, acesta dispare la fel de instantaneu. ..........
     

mai mult....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Mariko Sumikura] [Eugen D. Popin] [Paul Leibovici] [Virgil Diaconu] [Dan Danila] [Andrei Zanca] [Gheorghe Simon] [Radu Ciobanu] [Rodica Grigore] [Magda Ursache] [Madalina Barbulescu] [Vianu Muresan] [Andrei Zanca II] [Gheorghe Simon I] [Nicolae V. Sarbu] [Dorian Obreja] [Mihai Posada] [Remus V.Giorgioni] [Rabindran. Tagore] [Ioana Diaconescu] [Ion Haines] [Liliana Danciu] [Alexandru Jurcan] [Mircea Petean] [Dan F. Seracin] [Adrian Munteanu] [Anca Sirghie] [Alexandru Cazacu] [Dragos Niculescu] [Mircea Pora] [Tanikawa Shuntaro] [Mihaela M. Stroe] [Dan Iancu] [Dana Gheorghiu] [Miruna Carp] [Werner Goebl] [Ruxandra Niculescu] [Paul Aretzu] [Dan Chiriac] [Ovidiu Bufnila] [Victoria Comnea] [Victor Ravini] [Constantin Stancu] [Angela Burtea] [Mihai B. Bujenita] [Icu Craciun] [Petre I. Cretu] [Gheorghe Grun] [Florin Logresteanu] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]