Dan Lototchi

                           Dan Lototchi - web                                                          

 

             DAN LOTOȚCHI

                         - in memoriam -
    

      poeme din cartea Experiment cu o înserare

                 
am văzut înălțimea într-o dimineață de octombrie
erau câțiva plopi pe acolo și nu
am crezut că voi mai scrie încă fie
lumina ce cade într-o gheretă pustie
e desprinsă de mine și m-am așezat
cum poți așeza bucurie atâta cât
lucrurile sunt culoare și mustinde de
umezeală
acest lucru întreg se deosebește când e
întreg
în amfiteatrul cu hârtii umede și frunze
murdare
am primit cu ochiul e simplă cuprinderea
ca un cap ce se lasă-ntr-o doară pe un umăr
părăsit de acțiunile privirii
am privit în timp
primirea aceasta de către mine
a unei înălțimi de frunze pe călcâiul
pantofului


E deja amiază acest loc ales
am pășit până aici m-am expus
în poetica păianjenului
ani de zile și striații ale luminii
acopăr pagina cu fose nazale
nu ești râpă, nu ești copac nu
colonade ale vegetalului
pentru că ești nici o semnalizare
și pentru acest deja
ca și cum aș fi în amiază
e un loc îndepărtat în mine
funcția antifonică a vegetalului
pădure tăcută sub reactoare
partitura

 

transcend opresiunea ploii
nu mai e sentimentul că derizoriul
plouă peste un oraș
cu persistența că imagini de siliciu
deșertifică imaginarea imaginii ploii
nu mai pot imagina imaginea ploii
picătură din dreapta căzând peste
picătura căzută și suspend în auz
către umăr o percepție chinestezică
umbre asimetrice ca să pot distinge
zborul meu peste Valea Șaeșului
inventez propoziții
prin nesemantizarea direcției
exist foarte vag cuprins de imagini
îmi lipsește sentimentul când plouă
și n-am dorit decât această imagine:
scări acoperite de draperii pâlpâitoare




Mă așez.
Cu dreapta în mâna dreaptă și cu stânga
În mâna rămasă liberă/
Mă așez în creștetul unei pietre
Care devine astfel la marginea unei ape.
A-nceput râul să curgă în direcția mâinilor
mele
râul e-un sistem de-a curge la îndemână
o metaforă a privitorului
descompunere fără denivelări de sens peste
bulboane și cataracte
Îmi ordonez ochiul pentru o suprafață în
cadru
Când am fugit până la această imagine:
Eu așezat peste o piatră cenușie
Se odihnește în imaginea efortului uman
eliberată între stânci

 

                    Experiment cu o inserare - web

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Andrei Zanca] [Dan Lototchi] [Rodica Grigore] [Liviu Antonesei] [Dan Danila] [Andrei Zanca] [Ion Neagos] [Nicoleta Dabija] [Mircea Pora] [Bedros Horasangian] [Adrian Gurgau] [Mihaela Albu] [K. V. Twain] [Magda Ursache] [Oana Hemen] [Vasile Gogea] [Clelia Ifrim] [Radu Ciobanu] [Dorian Obreja] [Nicolae Silade] [Miron Kiropol] [Mircea Petean] [Guner Akmolla] [Mirela Brailean] [Dan Pagis] [Ezra Pound] [Grid Modorcea] [Stephen Gill] [Sonia Elvireanu] [Constantin Stancu] [Victoria Comnea] [Angela M. Cristea] [Ioana Heidel] [Francis Jammes] [Geo Galetaru] [Herbert W. Muehlroth] [Irina L. Mihalca] [Werner Goebl] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]