Dan Pagis

                              Dan Pagis                                                         

                                                       

                 DAN PAGIS
                           1930 - 1986


                    
        Depoziția martorului

Nu, nu. Erau în mod sigur
Oameni. Uniformele, cizmele.
Cum să explic asta, ei au fost creați
după chipul Său.

Eu eram o umbră.
Eu am avut un alt creator.

El a lăsat în mine har,
nimic din ceea ce putea să moară.
M-am refugiat la el, înălțându-mă, ușor, albastru,
împăcat, cum să mă explic:
Fum spre fumul atotputernic,
fără trup, fără formă.


1970



            Apel

Stă în picioare, tropăie cu cizmele,
și-și freacă mâinile: îi e frig în briza dimineții,
un înger sârguincios, a muncit din greu și a fost avansat.
Deodată crede el, că a greșit: atent
mai numără încă odată în lista deschisă
trupurile care îl așteaptă în careu.
Lagăr în inima lagărului. Numai eu
lipsesc. Nu sunt, eu sunt o greșeală,
închide repede ochii, șterge umbra mea.
Nu voi lipsi, te rog. Socoteala o să iasă și
fără mine. Aici pentru totdeauna.


                    
     Scris cu creion în vagonul sigilat


aici în acest transport
eu sunt Eva
cu Abel, fiul meu
dacă îl veți vedea pe fiul meu cel mare
Cain fiul lui Adam
spuneți-i că eu


 

    Instrucțiuni pentru fuga peste graniță


Omule inventat, haide pleacă. Aici ai pașaportul.
În nici un caz n-ai voie să-ți amintești.
Trebuie să respecți specificațiile:
Ochii tăi sunt deja albastrați.
Nu zbura dimpreună cu celelalte scântei
prin coșul de fum locomotivei.
Tu ești un om, așază-te în vagon - așază-te confortabil,
pardesiul nu-i așa decent, înfățișarea în regulă,
noul nume deja pe corzile vocale.
Pleacă. Dute. În nici un caz n-ai voie să uți.

 

    Proiect pentru un acord de despăgubire


E bine, domnii mei, cei care strigă mereu după ajutor,
voi agasanții făptuitori de miracole,
liniște!
Toate se întorc iarăși la locul lor.
Un paragraf după altul.
Țipătul înapoi în gâtlej.
Dinții de aur în maxilar.
Frica.
Fumul în hornul de tablă și mai adânc, adânc
în cavitățile oaselor.
Pielea și tendoanele se vor forma deja peste voi și veți trăi,
ia vedeți, veți trăi, veți fi încă în viață,
așezați în camera de zi, citind ziarul de seară.
Vedeți, sunteți aici! Ajunși la timp.
În ceea ce privește steaua galbenă: ea va fi simplu
smulsă de la piept
și emigrată
în cer.

           Traducere: Maximilian Dengg  .............

mai mult.........

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Andrei Zanca] [Dan Lototchi] [Rodica Grigore] [Liviu Antonesei] [Dan Danila] [Andrei Zanca] [Ion Neagos] [Nicoleta Dabija] [Mircea Pora] [Bedros Horasangian] [Adrian Gurgau] [Mihaela Albu] [K. V. Twain] [Magda Ursache] [Oana Hemen] [Vasile Gogea] [Clelia Ifrim] [Radu Ciobanu] [Dorian Obreja] [Nicolae Silade] [Miron Kiropol] [Mircea Petean] [Guner Akmolla] [Mirela Brailean] [Dan Pagis] [Ezra Pound] [Grid Modorcea] [Stephen Gill] [Sonia Elvireanu] [Constantin Stancu] [Victoria Comnea] [Angela M. Cristea] [Ioana Heidel] [Francis Jammes] [Geo Galetaru] [Herbert W. Muehlroth] [Irina L. Mihalca] [Werner Goebl] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]