Dana Banu

                                                                                                              

Web Design

 

                                DANA BANU - alternante1

                                                                                                        
                   DANA BANU

             
    Lea și Domnul Gaspard. De la mirodenii la orhidee
         
             
     Gândul la deciziile pe care le lua de obicei în luna decembrie, o adormea mai mereu pe Lea. Obosea doar gândindu-se că întreaga ei viață este un șir de decizii pentru care se consuma inutil. Ori nu reușea să le ducă la bun sfârșit ori - odată împlinite - nu îi aduceau nici cea mai mică umbră de fericire.

Uite, de exemplu Domnul Gaspard din vecini: trăiește la voia întâmplării dintotdeauna. Cel puțin așa le spune tuturor. Nu își impune nimic. Nu își dorește nimic. Ia ce i se oferă și trăiește într-o lume doar a lui, guvernată de hazard. Întâmplarea și legile ei necunoscute și neînțelese de oameni! Leei i se părea că tristețile și bucuriile Domnului Gaspard erau legate strict de starea de sănătate și de îndepli-nirea nevoilor minimale ale organismului său.

Fata își cerceta în oglinda venețiană chipul. Prin fereastra deschisă iedera ce se cățăra pe peretele exterior părea că ar fi vrut să intre în casă. Frigului argintiu de decembrie – frig ce acoperise totul cu o cortină grea și metalică, frig care o aruncase în depresie, în nefericirea de a ajunge la o serie de renunțări - îi lua locul o ploaie stranie ce-i purta străvechea ei umbrelă mereu deschisă și desena la întâmplare pe străzile acoperite cu un cer opac oameni grăbiți.

Domnului Gaspard îi place frigul, zăpada și ploaia. Îl vede în fiecare dimineață – indiferent de anotimp - cum traversează strada în treningul său negru, încăl-țat cu adidașii cei roșii care o fac mereu pe Lea să tresară. Un Domn Gaspard atletic, gata să treacă prin frig și ploaie și să trăiască fără să își impună nimic. Un bărbat frumos care nu va fi niciodată al ei, se gândea Lea în fiecare dimineață privind în urma lui. Aerul parcă se colora în jurul bărbatului. Cerul de deasupra lui căpăta irizări roz, vernil și bleu senin.

Pendulul din sufragerie bate ora unei dimineți de iarnă. Imaginea din oglindă a Leei tresare. Își amintește deodată o frântură din fraza pe care a auzit-o aseară pe stradă, înainte să intre în casă: ,,marmură, orhidee și o pălărie din fetru”. A întors capul să vadă cine a vorbit.

Doi bărbați o priveau cu atenție. Cel care spusese cuvintele acelea era chiar Domnul Gaspard! Nu îi venea să creadă! Odată intrată în casă și-a dat jos pălărie de fetru și a fugit la geam să privească strada. Să vadă dacă Domnul Gaspard mai este acolo.

Era acolo! Prietenul său plecase între timp. Doar Domnul Gaspard privea cumva absent, cu mâinile în buzunare, spre fereastra ei. Când privirile li s-au întâlnit, Lea a dat repede un pas înapoi, speriată. Apoi a fugit în bucătărie. Acolo, printre borcănașele ei cu 1001 de condimente, mirodenii și ierburi aromatice, Lea se simțea în siguranță.

Muguri de flori, scoarțe de copaci, prafuri, semințe și frunze. Toate o așteptau în borcănașele ei din bucătărie să o liniștească, să o ducă în călătorii departe, cât mai departe pe apele albastre cu sclipiri de peruzea ale propriei sale lumi interioare.

Levantinele mixuri de condimente pisate o făceau să străbată Levantul ca prin vis și să se întoarcă înapoi îmblânzită.

Călătorea prin lumea arabă odată cu Baharat și Ras el Hanout, amestecul pe care Lea îl adăuga mereu când gătea cușcuș pentru mătușile ei care veneau duminica la masă. O mulțime de mirodenii amestecate cu petale de trandafir și frunze de lavandă.


Aroma de lemn dulce și fenicul a anasonului o purta prin Asia Mică, Egipt, Grecia și Creta și o readucea în prezent de fiecare dată când îi turna absintul în pahar fratelui ei care venea o dată sau de două ori pe an în concediu din călătoriile sale pe mările și oceanele lumii.

Lea ajungea prin Siria, odată cu ardeiul de Alep uscat la soare și transformat în fulgi. Gustul său intens de chimion, aroma fructată și iuțimea temperată îi aminteau Leei de bunicul său, bătrânul Nico.

De altfel bătrânul Nico a fost cel care a învățat-o totul despre condimente și mirodenii. Pentru început diferența dintre cele două: mirodeniile sunt plantele deshidratate, părți deshidratate ale plantelor mai exact. Petale, rădăcini sau fructul plantei. Toate uscate. Condimentele sunt amestecuri de diferite mirodenii. Curry de exemplu este un condiment pentru că el conține un amestec din curcuma, piper de Cayenne, ghimbir, piper indian și alte mirodenii.

Un fluviu de parfumuri și de arome o înconjurau pe Lea în bucătăria ei și fata se lăsa în voia lor, apărându-se astfel de oameni și de uriașele dezamăgiri pe care ei i le produceau dintotdeauna. Fata încerca mereu – asemenea majorității – să schimbe cursul istoriei și mersul firesc al lucrurilor, se opunea lucrurilor ce apăreau în viața ei și încerca, spunea ea, să creeze ceva nou, să schimbe lumea..........

mai mult.....

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Erik Kuehnelt-Leddihn] [Andrei Zanca] [Miron Kiropol] [Liliana Danciu] [Dana Banu] [Gabriel Hasmatuchi] [Nichita Stanescu] [Magda Ursache] [Iulian Moreanu] [Nicolae Silade] [Mircea Pora] [Ion Cristofor] [Paula Barsan] [Serban Chelariu] [Vasile Gogea] [Dan Danila] [Mircea Petean] [Andreas Wellmann] [Victoria Comnea] [Radu Ciobanu] [George Dimitriu] [Theodor Damian] [Dumitru Velea] [Caliopia Tocala] [Florentin Palaghia] [Flor. Palaghia II] [Bianca Marcovici] [Anca Sirghie] [Hans Dama] [Heinz Uwe Haus] [Hein Uwe Haus II] [Herbert-W.Muehlroth] [Herbert-W.Muehlroth] [Hanoch Levin] [Muzeul diasporei] [Ivan Pozzoni] [Mihai Merticaru] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]