Daniel Lacatus

                                Daniel Lacatus web

                                  

             DANIEL LĂCĂTUȘ
                                             


        Lumea

 

     lumea de mult îmi pare
     o grotă cenuşie
     prea dornică de câştig
     prea îndrăgostită de bârfă
     și-a pierdut demult credința
     lăsând în urmă ruinele
     o blasfemie creată de om
     pentru propria sa distrugere.
     când voi fi mare poate
     că voi face pe-a teroristul
     cu deturnare de avioane
     şi luare de ostatici
     precum la televizor
     ca în numele lui Alah să ucid
     şi să mor în lupte sfinte
 



        Cine e femeia aceasta?
 


     Am privit-o în ochi
     și am crezut că descopăr alte lumi.
     Are brațe, are picioare
     și o sută de ochi deschiși ca niște uși.
     Cine e femeia aceasta oare?
     De ea se tem până și strigoii,
     căci tot ce atinge se destramă.
     Cine e femeia aceasta
     care îmbrățișează focul fără să se ardă?

       
       Moartea cu tine a fost frumoasă
 


     Am fost împreună 
     când cerul se risipea în bucăți, 
     dar nu ai simțit nicio spaimă 
     în mijlocul tuturor dezastrelor.
     Ți-am spus să ieșim din acel loc, 
     nu am mai avut nicio scăpare 
     și ai decis să mergem îmbrățișați, 
     apoi stelele au început să cadă din cer, 
     să distrugă totul.
     O minge uriașă de foc 
     a căzut peste noi; 
     nicio durere, nicio teamă, 
     doar o îmbrățișare - 
     moartea cu tine a fost frumoasă

 



       Cimitirul din gândurile mele
 


     noaptea a pus stăpânire pe mine
     lovindu-mi memoria pentru totdeauna
     cu acel strigăt care mi-a intrat în carne
     ca să prindă rădăcini
     cu acele feţe strălucind ca nişte candele
     într-o biserică antică
     asemeni unui animal de pradă
     durerea mă devora dinăuntru
     cimitirul din gândurile mele
     vuia de rafale ca o vijelie
     cădeau obuze avioane rachete
     bulgări enormi de pământ
     cădeau oameni în fiecare clipă
     din toate direcţiile zburau cu graţie gloanţe
     ziua focurile se răreau
     se opreau perioade lungi
     aşa a fost zi după zi
     noapte după noapte
     din camerele cu geamurile făcute zob
     cu pereţii muşcaţi de gloanţe
     am sfârşit prin a aştepta
     căzând peste mine bucăţi de cer
 

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Dorin Tudoran] [Liviu Antonesei] [Magda Ursache] [Ion Muresan] [Irina Petras] [Bedros Horasangian] [Maria G.Calandrone] [Vasile Gogea] [Radu Ciobanu] [Clelia Ifrim] [K.V. Twain] [Dan Danila] [Victoria Comnea] [Iulian Boldea] [Attila Jasz] [Eugen Dorcescu] [Gabriela Feceoru] [Stefan D. Dancus] [Christopher Kloeble] [Ioan Grosan] [Vasile Muste] [Paulina Popa] [Dorin David] [Iancu Motu] [George Echim] [Yehuda Amichai] [Nicolae Silade] [Alexandru Jurcan] [Mariana Floarea] [Daniel Lacatus] [Hans Dama] [Werner Goebl] [Ruxandra Niculescu] [Eugen Matzota] [Remus V. Giorgioni] [Mihaela Oancea] [Slavomir Gvozdenovici] [Petar Milosevici] [Daniela Radu] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]