Daniel Vighi

                                     Daniel-Vighi-web

                                                                                                    

                             DANIEL VIGHI


                      
          
Gene de la Eugene și "Jug" de la Cârceag*

        
           
           Blegosul Meloman zice:

     - Gene "Jug" Ammons e în felul următor - Gene, de la Eugene, și Jug, de la Cârceag – ăsta de pe urmă e o oală din lut pe care nana Saveta Scherliță o lua cu ea la sapă la Hadarachi. Acolo, încă din pruncie, l-a avut alături, îl puneau în iarba înaltă, la umbra prunilor din Hadarachi, terenuri agricole pe marginea Mureșului, cu sălcii uriașe pe țărmurile râului, cu pipirig, șovar și plopi tineri amestecați cu lăstăriș de sânger și mure negre printre care se auzeau ziua cloncănitul fazanilor care se urcau la vreme de seară în sălciile înalte pentru somnul de peste noapte, cu iepuri care fulgerau în zigzaguri prin holdele proaspăt săpate cu porumbul crescut de un cot, la vremea celei de a doua prașile. Atunci erau cu toți cei de ulițele din Radna în holde, printre ei fetița de nici opt ani (suntem în anul 1907) pe nume Elisabeta care va ajunge prin răbdătoarea curgere a apei Mureșului și a anilor, prin anii șaptezeci, baba Savita lui Scherliță, sau nana Scherlițoaie, o babă ruinată de muncă și de zarva vieții. În anul 1907, pe când avea opt ani, se întâlnea adesea la prașila a doua, la amiază, cu pruncul de șapte ani Todor a lui baci Andrica și a lui nana Zemia a lui Păntălie, așadar cu un an mai mic decât Saveta care avea trecut în certificatul unguresc de naștere anul 1899 și prenumele maghiarizat Erzsébet în loc de Saveta, că așa o știau toți rădnani, chiar dacă peste ani îi vor zice Savita, mai precis nana Savita, pe urmă baba Savita. Acolo s-a întâlnit prima dată cu Todor a lu’ nana Zemia, undeva pe malul Mureșului, aproape de Insula de vară a lui Șoani pescarul. Numai că ungurul șchiop Șoani va da nume insulei peste mai mult de două decenii de la amiaza petrecută de Saveta Scherlițoaia cu Todor Andrica la umba prunilor din Hadarachi. Să punem lucrurile la punct: Gene-Eugene-Cârciag cântă la tenor saxophone și pune bazele școlii de la Chicago de sax te- 


nor, la mulți ani (aproape zece) după ce moșul (pe atunci june) Tonăș părăsește meleagurile marilor abatoare din cartierul mafiei italiene South Side din Chicago, ca să se întoarcă acasă, după pârdalnica Prohibition Law care își dă duhul în anul 1933, după ce l-a umplut pe unchiul Tonăs de bani . În vara în care Savita stă la umbra prunilor din Hadarachi cu Todor Andrica, în anul 1907, se năștea Albert Ammons tăicuțul lui Gene "Jug" Ammons cel care ne mângâie pe creștet cu sax-tenorul său. Am uitat să spunem la primul paragraf, luați de valul narativ, că numele lui Gene Jug – Ammons - vine de la tata lui Gene, pe nume Albert Ammons, pianist gras care fu și el lucrător la pianul sculă Steinway, ca năroada de Dorothy Donegan, cea care strigă poporului ”Hallelujah boogie woogie!” ”Hallelujah”, răspund gașperii de la pocăiții din Șoimoș, feciori care mor și ei de plictiseală la slujbele duminicale la fel ca noi pe la liturghiile popii Lică Crișovan, fie-i mormântul binecuvântat la cimitirul Radna, unde hodinește la veac de veac cu un crucioc mare din marmură la cap, împlinind vorbele babelor de la uliță, de pe scaun, care în loc să doarmă duminica după masa, vară fiind, stau la givan și spuneau oricui le întreabă că de ce nu se duc un pic la somnu’ de după amiază – siesta pe la meridionalii hispanici – și babele de la uliță ziceau de fiecare dată cum că, lasă cutare, că vine ea vremea când numa’ de hodină or avea parte cu palmele petrecute peste piept în veac de veac: somn ce n-ai mai văzut niciunde. Așa ca popa Lică, fie iertat!   
     Ar mai fi de spus că Gene, feciorul grasului Albert, fumează lângă un piano player la un birt provincial: Albert – omul boogie-woogie, mânuitor la pian cu Pete Johnson, ”genius”, strigă careva pe când ei se agită peste clape la anul 1944 și se întrezărea sfârșitul neamțului cu mustața mică sub nări, așa ca a lui moș Ion Băsu, vecinul nostru de pe strada Bisericii, de peste drum. Și cum zic, se agită Albert, tata lui Gene Cârciagul Ammons, de-i sar capacele, bagă mare la clape, iute, iute! Între timp feciorul, mult, e drept, după ce Albert s-a dus la Domnul cu tot cu Visul său boogie woogie, trage pe nări ceva drog, bagă și la vene ce trebuie, ia și pe cale orală niscaiva zăpadă Charlie, de-i mai zice și buddha de către cutare drug user care ca moșu Găina fumează de rupe iarbă: Hey... Buddy, ai ceva și pentru mine, întreabă moșu și vrea iarba de-i zice 420, adică four twenty: stă pe bancă la uliță și duhănește frunze de nuc uscate bine în foiță de țigară răsucită din ziarul Scânteia, cu tovarășul Dej pe prima pagină.

     Acum noi am putea multe să spunem despre moșu Găina și cum anume este treaba cu țigările lui, am putea să le explicăm pornind de la propria noastră experiență de viață, dar și de la oceanul de scrieri, texte, citate, analize, nu atât ale fumatului, cât ale stării de dependență pe care el o naște pe cale naturală. Nu altfel! Pe departe e treabă de adevărat jug-band, cântări ca pe …..

mai mult....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Andrei Zanca] [Magda Ursache] [Iulian Boldea] [Basarab Nicolescu] [Virgil Ratiu] [Radu Ciobanu] [Daniel Vighi] [Eugen D. Popin] [Dorin David] [Riri Sylvia Manor] [Mihaela M. Stroe] [Marian Draghici] [Andrei Zanca] [Stefanie Golisch] [Theodor Codreanu] [George Simon] [George Popescu] [Mihaela Albu] [Cassian M.Spiridon.] [Iulian Chivu] [Constantin T. Stan] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]