David Borchin

                                                         

              DAVID BORCHIN


                  INTERVIU CU VASILE BARBU
       Scriitor, președinte al Societății Literar-Artistice
                       „Tibiscus”, Uzdin, Serbia.
                     
         

David Borchin
: Organizaţi anual, în iulie, manifestări culturale în Uzdin, între acestea şi Festivalul internațional de poezie „Drumuri de spice”, ajuns la cea de a 25-a ediţie chiar în anul Centenarului. Trebuie să fie formidabil de greu să respectaţi această tradiţie, în calitate de lider cultural al comunităţii româneşti. Cine v-a ajutat să rezistaţi tot timpul acesta?
Vasile Barbu: Oamenii, în primul rând... Da, multă lume ne ajută ca să – cum aţi spus – să rezistăm, să organizăm, mai bine zis, manifestări culturale de suflet, manifestări culturale care ţin la păstrarea fiinţei noastre naţionale şi la propăşirea, la afirmarea identităţii de neam a românilor. Vedeţi, noi trăim într-o localitate – cea mai de vest localitate –, în care se vorbeşte limba română, suntem la marginea românimii, prin poarta Uzdinului se intră pe poarta limbii române. Suntem obligaţi să facem totul pentru a păstra vie identitatea de neam a românilor, pentru a ne păstra tradiţiile, identitatea noastră, limba noastră! Ca o comoară de suflet. Avem multă lume care ne sprijină, oamenii Uzdinului, dar şi autorităţile. Fără îndoială, „Drumuri de spice” a fost ajutat de multă lume: De Consiliul Naţional Român, de Ministerul pentru Minorităţile Naţionale al Provinciei Voivodina, de Adunarea Comunei Covăcița, deoarece pentru tot avem nevoie de bani. Să nu uităm că și cărţile care au apărut au fost sprijinite financiar de Ministerul pentru Românii de Pretutindeni din Bucureşti. Deci, iată, multe lume pune umărul ca să ne păstrăm noi fiinţa noastră naţională.
David Borchin: Cum se simt românii din Serbia în anul Centenarului? Are Marea Adunare de la Alba Iulia, de acum aproape o sută de ani, vreo importanţă pentru ei?
Vasile Barbu: Fără îndoială că s-a concretizat unitatea spirituală a românilor, dar este încă un lucru adevărat aici. Delegaţiile de români din Banatul sârbesc, care au plecat la Alba Iulia, au plecat cu un singur gând: Unirea pe veci a provinciilor, a românilor! Ştiţi că, după trasarea frontierei între România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, mulţi români au rămas în afara graniţelor ţării! Noi am făcut un simpozion despre Marea Unire, Todor Groza de la Codru a avut un referat, unde el a zis: 1 Decembrie 1918 – zi de doliu pentru românii din Banatul sârbesc, pentru că mulţi au rămas în afară. Dar nicicând o frontieră nu poate să fie adevărată, întotdeauna, iată: au rămas şi sârbi dincolo şi români aici. Asta e, istoria... nu iartă.
David Borchin: Deci, se simt românii din Serbia, astăzi, în special cei din Banatul sârbesc, trădaţi de clasa politică românească, ce a acceptat trasarea noilor graniţe, chiar împotriva dorinţei prim-ministrului Ionel Brătianu de atunci

       
Vasile Barbu: Da, au trecut mulţi ani de atunci, rănile s-au oţelit, aşa că... Dar lumea pe atunci s-a simţit trădată. Astăzi nu mai, generaţiile astea tinere au alte preocupări, pe ei nu-i mai interesează – şi asta o spun cu regret – Mihai Viteazul sau Ionel Brătianu, pe ei îi interesează multe altele. Aşa că, repet: istoria... să o respectăm aşa cum a fost, însă nu e nevoie întotdeauna să punem accentul pe ea. Eu lupt pentru iubirea de neam a românilor, pentru înfăptuirea idealurilor Marii Uniri aici! Să mai privim mai bine spre viitor.
David Borchin: Care sunt deosebirile şi asemănările dintre românii din Banatul sârbesc şi cei din Valea Timocului? Există vreo încercare astăzi de colaborare între cele două comunităţi?
Vasile Barbu: Păi, sunt două comunităţi, sunt comunităţi româneşti, dar, pe când noi, aici, în Banatul sârbesc, avem toate drepturile de exprimare a conştiinţei noastre naţionale, avem şcoli, avem biserici, avem mass-media, acolo este un prăpăd. O mare vină o poartă şi liderii lor, liderii lor, care, iată, de când e libertate, să zicem, aici, de când am scăpat de... comunişti, n-are importanţă, ei au făcut prea puţin pentru a recuceri drepturile naţionale fireşti. Absolut nimic n-au făcut, aş zice. Au un festival la Jâtcoviţa şi atâta tot, n-au mass-media – n-au nimica! Deci, nu se luptă pentru ca românii din Valea Timocului să-şi cucerească drepturile lor fireşti, nu fac nimic! Avem o tragi-comedie: s-au declarat mai mulţi valahi decât români. La ultimul recensământ, 5000 de români s-au declarat români, iar 42.000 de români s-au declarat vlahi, fiind îndemnaţi, fireşte, că, declarându-te valah, nu ai patrie mamă, deci poţi să fii grup etnic, dar, dacă eşti român, ai patrie mamă.
David Borchin: Cum aţi caracteriza dumneavoastră evoluţia comunităţii româneşti din Serbia în ultima sută de ani?
Vasile Barbu: Da, păi... da, avem valori culturale de netăgăduit, avem moştenire culturală spirituală, avem scriitori consacraţi, avem cântăreţi mari, avem ceea ce vrem să integrăm în marea cultură a românilor, în marea literatură a românilor. Avem multe lucruri cu care ne putem mândri.
David Borchin: Consideraţi că statul român ar putea face mai multe pentru comunitatea românească din Serbia? Ce acţiuni concrete ar putea întreprinde?
Vasile Barbu: Ar putea face mai multe, dar face destule. Nu trebuie să spunem că statul român nu face, face. Pentru că acuma există aşa-numitele proiecte, care se înaintează Ministerului Pentru Românii de Pretutindeni şi ele ne sprijină, multe din ele, acuma că nu se sprijină toate este şi firesc, pentru că nu toate sunt... valoroase, cum să-ţi spun?..., că se mai întâmplă să mai rătăcească pe acolo şi fel de fel de proiecte care nu ar trebui să fie sprijinite, dar cel mai important este că multe dintre ele sunt sprijinite. Dar, ar trebui sprijinite și unele instituţii culturale româneşti, instituţii din domeniul informării, fiindcă ele ţin trează iubirea pentru limba română.
David Borchin: Este statul sârb astăzi mai deschis şi mai tolerant faţă de minorităţile sale naţionale, în speţă faţă de români, decât a fost în trecut?
Vasile Barbu: ... Pe hârtie.............

mai mult....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Dumitru Chioaru] [Mihaela M. Stroe] [Maria Pal] [Mirela-I. Dorcescu] [Sonia Elvireanu] [Adrian Grauenfels] [Ioana Diaconescu] [Dan Anghelescu] [Gheorghe Simon] [Costel Stancu] [Magda Ursache] [Letitia Ilea] [Horia Dulvac] [Dragos Niculescu] [Andrei Gazsi] [Paul Leibovici] [Rodica Braga] [Andrei Zanca] [Dan Danila] [Clelia Ifrim] [Ionut Caragea] [Dana Gheorghiu] [Vasko Popa] [Radu Ciobanu] [Richard Reschika] [Daniel Corbu] [Mihaela Albu] [Victor Ravini] [Alexandru Cazacu] [Liviu Antonesei] [Florin Sindrilaru] [Michael Krueger] [Hans Dama] [Vasile Gogea] [Reiner Kunze] [Selma M- Eisinger] [Werner Goebl] [A. Grauenfels II] [Dan F.- Seracin] [Mihaela Oancea] [Carmen Secere] [Constantin Arcu] [Hellmut Seiler] [Valeriu Ciungan] [Nicolae Valareanu] [Bernhard Setzwein] [Ruxandra Niculescu] [David Borchin] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]