DAVID BURLEIGH
                 
           
           Calea Poeților de Haiku ‒ O nouă carte 


(cronica a apărut în limba engleză în revista de haiku „KO” nr. toamnă - iarnă 2022, Nagoya, Japonia)

Citatul care urmează este din prefața unei cărți care stârnește curiozitatea, publicată la începutul acestui an¹, pe care autoarea mi-a trimis-o:

„La convergența Orientului cu Occidentul haikuul răsare ca o «steluță purtând în spate tot cerul» ‒ aşa cum constată poetul japonez Yone Noguchi, tatăl sculptorului Isamu Noguchi, discipol al lui Constantin Brâncuşi.

Rezumând, în mod precis această remarcă ne este relevată cu profundă şi rafinată simplitate, dar de asemenea, şi cu o remarcabilă putere de sugestie în eseurile scriitoarei Clelia Ifrim din cartea Haijindo ‒ Calea Poeților”.

Sunt o mulțime de lucruri de„despachetat” aici, în special precizări despre nume. Yone Noguchi a fost numele folosit de poetul japonez Noguchi Yonejiro (1875 ‒ 1947), când a călătorit în străinătate, mai întâi în America, apoi în Anglia, la începutul secolului XX. El şi-a câştigat faima ca poet englez şi astăzi este cunoscut ca prima persoana care a introdus haikuul în Occident. 

Fiul său, Isamu Noguchi (1904 ‒ 1988) s-a născut în America, a studiat acolo, dar a fost cel mai puternic influențat de sculptorul român Constantin Brâncuşi (1876 ‒ 1957), al cărui student a fost la Paris. Trei continente deja, şi cu toate acestea, el s-a mutat în Japonia. Deşi a murit la New-York, rămășițele sale pământeşti sunt îngropate într-o grădină de sculptură, creată de el în Shikoku. 

       
Citatul de mai sus este scris (în limba română) de Dr. Radu Şerban, fost ambasador al României în Japonia, de asemenea un entuziast poet de haiku. În timpul şederii sale la Tokio, Dr. Radu Şerban a publicat o carte de haiku în engleză, intitulată „Ambasadorial Haiku” şi a expus câteva dintre aceste hsikuuri în română şi engleză, însoțite de fotografii făcute în timpul şederii în Japonia, pentru care a avut un succes considerabil.

Dar aici el prezintă volumul de eseuri despre haiku scris de CLELIA IFRIM, nume familiar cititorilor revistei „KO”.

Titlul cărții ‒ Haijindo ‒ Calea Poeților ‒ este înainte de toate uluitor. Limba română este o limbă romanică şi regiunea a fost odată parte din Imperiul Roman, şi astfel este destul de uşor să înțelegi că al doilea şi al treilea cuvânt înseamnă „Calea Poeților”. Primul cuvânt ‒ „HAIJINDO” ‒ conține termenul japonez pentru un poet de haiku ‒ haijin ‒, dar am fost uimit pentru ultima parte din acest cuvânt ‒ DO ‒ . Am întrebat-o pe autoare şi ea mi-a răspuns că DO este asemenea ca înțeles cu cel din „Chado” (calea ceaiului) sau „Kado” (calea florilor). Astfel termenul de HAIJINDO este un neologism.

Câteva eseuri scurte din această carte citează poeme care au apărut în revista KO, unde Clelia este 

contributor de ani buni. Textele sunt decorate cu eşantioane din scrisul ei frumos de mână. Sper să dau amănunte într-un viitor număr al acestei reviste. Ca o „pregustare” pot spune că primul eseu are ca titlu „Kigo ‒ un cuvânt cheie în haiku” şi începe cu un citat din Yone Noguchi despre „hokku”.

Primul exemplu este cel al unui celebru şi controversat haiku scris de Hisajo Sugita, urmat de alte exemple de haiku scris de femei importante din lumea poeziei. Şi astfel cartea continuă capitol după capitol. Sursa este, în general, din haikuul scris în limba engleză, şi ocazional, din franceză. ( ...)

Acum câțiva ani, într-un mesaj particular, Satoru Kanematsu a remarcat talentul poetic unic pe care îl are Clelia Ifrim, şi eu nu am făcut decât să aprob. ( ...)

^1. Clelia Ifrim, „Haijindo ‒ Calea Poeților” editura Universitară, Bucureşti, 2022