Doina Uricariu

                                                                                                             

Web Design

 

                           doina-uricariu - web

                     

           DOINA URICARIU
                          

                      
       La începuturile unui mare oraș se află
               întotdeauna mirosul de fân


La începuturile unui mare oraș se află
întotdeauna mirosul de fân,
o pajiște cosită la răstimpuri,
culcată în brazde lungi de iarbă, la uscat,
strânsă apoi în căpițe, ușor țuguiate,
pe care, de-atâtea ori, în copilărie, m-am cocoțat.

Stăteam pe acoperișul cel mai de sus al pămîntului,
în turla cea mai înaltă, strălucitoare, sub rouă și ploaie.
Abia de mai zăream căpșunile ce se topeau la apus,
popoarele de cârtițe și furnici înălțând mușuroaie.

Până să vină la rând cărămizile, lungile bârne de lemn,
oțelul turnat în rărunchii cimentului, adus puterii
                      din ziduri, ofrandă,
o să lenevesc, stând turcește, la poalele orașului care va fi,
mirosind a lucernă, verbină, scaieți și lavandă.

 

              Lângă Domul Stâncii

Poemul acesta are gustul bananei mâncate la umbră
De pelerinul din mine, mergând pe urmele altor și altor pelerini,
Miezul de unt vegetal, fibra gălbuie ce ți se topește în gură,
Lângă Domul Stâncii, la ceasul cu trecătorii puțini.

E doar al visului meu,
firimitura de timp nevăzută
alunecă sau străbate deșertul  pe spinarea cămilei,
în țesătura de bumbac a călătorilor, în nisipul de foc,
poemul acesta își leapădă cojile, toate cuvintele
și, în tăcerea lui, nu se aude deloc.

              În lumină

La moara unde grâul alunecă făină,
Pe toboganul alb, în lăzile deschise,
Afară au rămas, în aer, scrise
Doar animale de povară, în lumină.
 
Spinarea boului, cu pielea ei greoaie,
spinarea măgarului, spasm de răzvrătire,
și sacii plini de grâu, sub coviltire,
și miriștea sub urmele de paie.

De fapt nu vezi nimic de piatra ce strivește
Boabe de grâu și macină făină,
Doar animale de povară, în lumină
și biciul care le lovește.

 

             Lăstarul

Același loc adună rugăciunea, o credință
și rugăciunea care altui Dumnezeu și altui Dumnezeu se-nchină,
cum trunchiul unui singur copac
duce spre ceruri crengi și ramuri, despărțite în lumină.

Morminte diferite preamăresc, chiar în același loc, deodată,
evreu, creștin și musulman, în cuibul de țărână.
Feștila în ulei de toți e înmuiată.
Dar flacăra se-aprinde cu aceeași mână?

Treci marea în corabia de nucă.
Atât îmi pare Arca vrednicului Noe.
Și duci spre amintire dumicați de cruce.
Comerțul de relicve crește-n voie.

Mătănii de fildeș, de lemn de cedru, de măslin, rostogolesc
sub degete, călătorii în poală.
Pe Dumnezeu să-l pipăi, îndrăznesc,
cu mâna care-și face cruce, goală.

Nu țin nimic în ea,
doar semnul Lui mă ține,
Duce din mâna Lui în mâna mea
Lăstarul ce va răsări din mine,
Pădurea când va învia.

 

             Dansul pe apă

E prea ușor ceea ce faci,
dansând cu tălpile și mâinile
sprijinit pe scenă, pe iarba sau nisipul udat de valuri,
Incearcă să dansezi pe apă, ..........

mai mult....

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Michel Houellebecq] [Nicolae Silade] [Mirela Roznoveanu] [Andrei Zanca] [Magda Ursache] [Alain Bosquet] [Kocsis Francisko] [Theodor Damian] [Visar Zhiti] [Andrei Zanca II] [Thanas Medi] [Nicolas Dima] [Radu Ciobanu] [Mirela Roznoveanu] [Serban Chelariu] [Nicolas G. Davila] [Liliana Danciu] [Damaschin P-Buia] [Mircea Petean] [Yvan Goll] [Rodica Braga] [Doina Uricariu] [Franz Kafka] [Victor Tarina] [Horia Dulvac] [Miron Kiropol] [Stefan Dumitrescu] [Vasile Gogea] [Clelia Ifrim] [Geo Galetaru] [Victoria Milescu] [Lucretia Berzintu] [Ion Rasinaru] [Mihai Merticaru] [Alex. O. Vintila] [Georgeta Mocanu] [Valeriu Stancu] [Nicolae Nistor] [Dorian Obreja] [Andrei Toader] [Fl. Smarandache] [K.V. Twain] [Andrej v. Amady] [Andrei Zanca III] [Werner Goebl] [Hans Dama] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]