DOINA URICARIU
     


                            Tăietura de laser

    
     La sfârșitul anului 2022, am lansat la Târgul de carte de învățătură Gaudeamus, la București, volumele de poeme pe care mi le-au publicat la editura Princeps Multimedia, din Iași, cunoscutul poet Daniel Corbu și soția lui Filomena Corbu, cu care mă știu din vremea când făceam împreună deconturile la Ministerul Culturii, mult mai generos și vizionar, pe atunci, în susținerea Cărții, cititorilor, revistelor și bibliotecilor din România.
     A fost o lansare impresionantă în sala purtând numele lui Marin Preda. Poetul și prozatorul Varujan Vosganian a vorbit despre poezia care a învins comunismul, referindu-se la ediția critică a poeziilor mele Vindecările, în două volume, însumând vreo mie de pagini și la antologia mea, cuprinzând 111 poeme care ar fi trebuit să apară la Editura Academiei, dacă editura nu ar fi fost atunci, pe butuci, economic și profesional.
     Pusesem de mult la cale să public la Princeps Multi-media poeziile mele în colecția „Ediții critice” unde apăruseră marii clasici Eminescu, Creangă iar dintre poeții moderni și contemporani, Mihai Ursachi, din mantaua căruia s-au tras barzii mai tineri, ce se consideră, unii, născuți, precum Venus din spuma mării. Până să reprezinți, prin ceea ce ești, nașterea unei civilizații e cale lungă.
     Am inclus în aceste două cărți, Vindecările, vol. I și vol. II și în antologia poeziilor mele, apărută sub titlul Un fruct de hârtie, textele critice, comentariile și eseurile care s-au scris despre mine, de-a lungul a peste patru decenii. Și am inclus în acest corpus selectiv al portretelor critice, un mesaj pe care mi l-a trimis poetul Andrei Zanca despre poeziile mele, într-un moment de bucurie al vieții lui, când obținuse, în 1998, un certificat de traducător autorizat al statului german. Traduceri în limba și din limba germană, cum mai făcuse și altădată cu simțul lui cu tăietură de laser pentru cuvânt. Iată ce îmi scria într-un mesaj ce împletea euforia unei împliniri cu dorința ca să traducă anume poezii pe care le-am scris:

       
„Acum că am ajuns traducător oficial al statului ger-man, poate mă încumet să-ți traduc niște poezii. Tot aș fi vrut să scriu un comentariu mai lung, dar nu am cărțile tale, deși le-am citit. Am cărțile din 1995, Institutul inimii și Puterea leviatanului. Au fost numite între cărțile deceniului ’90, am văzut și eu trecute în topuri și bilanțuri făcute de critici și reviste. Mă întreb dacă s-a referit cineva la „obsesiile” poeziei scrise de Doina Uricariu, la poeta ce caută până-n pânzele albe adevărul, din suflet și din minte, prin toate întrebările care-i sfredelesc versurile. Continuu. E cutremurător să scrii chiar în ziua când ai dat naștere copilului tău poemul radical Și cum să-ți spun că hoitul e minune (17 aprilie 1981) și tot din aceeași zi să fie și poezia Copii avea minciuna și putere, în care cuprinzi tot ce avea să se întâmple în postcomunism. Sau să scrii, chiar de ziua ta de naștere, poemul Ca merele de ceară un popor (5 octombrie 1987), deconspirând falsificarea realității, scenografia minciunilor, cosmetizarea istoriei. Am ales doar câteva exemple. Sunt poeme aspre ale deconspirării, rechizitorii expresioniste, ce-ți taie respirația, sentințe definitive și irevocabile, cum s-ar spune, în justiție, radiografii ale Infernului recent, cu care am fost și suntem contemporani. Sunt poeme cu care alți scriitori și alte scriitoare s-ar bate (cu pumnul) în piept, căci se cultivă narcisismul și monologul disidenței, în România, cum mi-ai spus nu de mult. Tu chiar ai scris ceea ce alții doar se laudă că ar fi făcut. Recitesc Capcane în cer (14 oct.1989), Înghețul (5 decembrie 1988), Îndrăgostiți și patrule (11 august 1992), Fuga (22 ianuarie 1989), Turnir de ape (8 septembrie 1989), Să nu consimți (12 septembrie 1989), acolo apare „piticul adevăr” sau Exil (16 martie 1991), Puterea leviatanului (26 septembrie 1993), Îngerul și șobolanul, acesta din urmă, scris înainte de 1985. Din volumul Ochiul atroce, mai adaug Îndrăgostiți și patrule (11 august 1992), Percheziția de Crăciun (11 septembrie 1992) și atâtea alte poeme pe care le-ai scris. Sper să citesc curând o analiză despre Infernul și Purgatoriul, nu doar despre Paradisul din poemele tale.”
Acesta e un fragment din mesajul trimis din Germania, în 1998, de poetul Andrei Zanca (1952-2022), care mi-a arătat o constantă prietenie , care s-a născut când era în România, înainte să plece în Germania și să devină redactorul celei mai valoroase reviste de cultură din diaspora, „Alternanțe”, de la München, unde m-a invitat să public.
Pe Andrei Zanca îl cunoscusem în România, încă de pe vremea când era în cercul colaboratorilor revistei „Echinox” căreia istoriile literaturii române nu-i recunosc pe deplin o preeminență estetică și morală, evidentă, și rolul celui mai important cenaclu postbelic din România.
Prietenii mei scriitori din Ardeal îmi povesteau despre Andrei Zanca, care era născut în Sighișoara și a predat ca profesor în Sighișoara, oraș înscris în reveriile citadine ale familiei mele, cu pitorescul lui de turtă dulce, ...........

mai mult........