Dorian Obreja

                                                                                                              

Web Design

 

                               Dorian Obreja - web

                  


                DORIAN OBREJA

           

  Irina Magierka – „Poveşti altfel/Geschichten anders”
         
             
     Autoarea care constituie subiectul rândurilor ce urmează a debutat exact în urmă cu două decenii, cu volumul „Ecoul nerostitei rugăciuni”, apoi a făcut o pauză apreciabilă (în principal, cred, pentru a se dedica în totalitate dificilei şi consumptivei profesii de magistrat); a revenit, în 2020, într-o antologie a Editurii „Siono”, cu povestirea „Savoare de cireşe amare”, iar în 2021, la aceeaşi editură, i-a apărut un nou volum de poeme – „Trăiri”. 
     Pentru Irina Magierka, toate drumurile au dus către şi au plecat de la Iaşi – nu doar pentru că aici a urmat cursurile liceului şi universităţii, ci şi pentru că aici s-a îndrăgostit de limba şi literatura română, datorită unui excelent profesor şi poet, a debutat graţie altui cunoscut poet, iar despre al doilea şi al treilea volum care îi aparţin a scris/scrie, iată un alt poet din acelaşi oraş. Unde a ajuns cartea din Germania (acolo s-a stabilit, de un timp, autoarea), – în Germania urmând a se întoarce cronica; şi poate nu este o coincidenţă că toate trei localităţile – Iaşul, Münchenul şi cea în care locuieşte Irina Magierka sunt situate cam pe acelaşi meridian...Revenind la Iaşi, afirm că nu se putea ca – în perioadele liceului şi a facultăţii, petrecute în oraşul de pe şapte coline - mireasma teilor, statuile Copoului, atmosfera – culturală, la propriu şi la figurat, să nu-şi pună amprenta pe cea care învăţa pentru a fi în slujba zeiţei Themis (deci pentru a aplica legea), dar, în secret şi în adâncul sufletului, ea sigur avea drept muză tutelară pe Euterpe, visând în versuri! În fine, notam, vizavi de precedenta apariţie editorială - date fiind consistenţa acesteia, dar şi demonstrând consecvenţa preocupării de a (se) comunica –, evoluţia Irinei Magierka de la statutul de „om care scrie”, la acela de scriitor. Având drept principale calităţi originalitatea, sensibilitatea, inventivitatea şi, peste toate, bucuria de a scrie, ce ajunge, ca un ecou prelung şi binemeritat, să genereze altora bucuria de a citi. Îmi exprimam certitudinea că următoarea ei carte va demonstra, într-o şi mai mare măsură, afirmaţiile de mai sus. Pentru că autoarea s-a în/scris pe un drum fără de întoarcere şi, mai ales, mereu ascendent.

       
Nu din orgoliul carateristic prezicătorilor mă bucur să constat că am avut dreptate, ci pentru că, într-o lume şi o vreme de involuţii, este o reală plăcere să vezi şi evoluţie. Consemnabilă în cartea proaspăt tipărită de Irina Magierka tot la Editura Siono. Notând, mai întâi de toate, că este un volum bilingv, în română şi germană (traducerea – Andreea Boran). Această carte se defineşte începând cu o mărturisire a poetei – «Când neuronii iau forma fluturilor, inima îţi e ocean de iubire şi păşeşti nestingherit şi mereu desculţ pe nori, viaţa ta se scrie în...Poveşti altfel», continuând cu un citat din consideraţiile editorului – Em. Sava – «Irina Magierka propune lirica unui ludic matur, poeme scrise pe nisip şi veşminte din praf de stele», dar, mai ales, subliniind că, indubitabil, volumul se aşază sub semnul motto-ului, un citat din Rilke : «Ich kreise um Gott, um den uralten Turm,/ und ich kreise jahrtausendelang ;/ und ich weiß noch nicht : bin ich ein Falke, ein Sturm,/ oder ein großer Gesang» - «În jurul Preaînaltului, străvechiului turn,/ tot zbor fără-ncetare ;/ şi încă tot nu ştiu ce sunt : un şoim, furtună,/ sau un cântec mare». Volumul constituie, de fapt, o succesiune de – poveşti-cânturi cu diferite abordări şi dimensiuni spaţiale/filosofice/ temporale, ce se însumează într- un cântec mare! 
      Aminteam, printre calităţile poetei, originalitatea şi inventivitatea. Datorită acestora, textele nu pot fi considerate nici poezie în proză, nici proză poetică : aşa cum un prestigios autor ieşean a inventat poesiolalia ( care, defineam eu, „traduce” într-o limbă proprie - însă accesibilă oricărui cunoscător, rafinat şi erudit - experienţe pe care le poate avea oricine), scriitoarea formată la Iaşi inventează ceea ce aş numi povestea-poezie, ce constă în texte remarcabil de lungi (cel de final, de exemplu, are 10 pagini), înlăuntrul cărora sunt cuprinse, ca în nişte sfere transparente, trăirile autoarei.
      Nu mi-am propus nici a...repovesti, nici a “traduce” poemele, ci, pur şi simplu, a îmbia potenţialii cititori către ele, cu temeinice argumente, constituite din citarea a doar celui mai edificator text. 

              „(şi am întâlnit un poet)”:

Iubesc poezia
Nu citind,
Scriind.
Aveam nevoie să vorbesc frumos.
În limbajul obişnuit,
Cuvintele sunt, din când în când,
Fugărite,
Pripite,
Zbenguite...
Şi nu mă regăseam.
Aveam atâtea să-ţi povestesc,
Să-ţi descriu cum florile cresc,
Cum cerul se cutremură în zare
Iar noaptea topeşte în stele răcoare.
Dar cum să o fac?
Am început să scriu...........

mai mult........

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Georg Trakl] [Andrei Zanca] [Dan Danila I] [Letitia Ilea] [Nicolae Silade] [Stefan Ghilimescu] [Mirela Roznoveanu] [Magda Ursache] [Radu Ciobanu] [Liviu Antonesei] [Dan Danila II] [Serban Chelariu] [Mircea Pora] [Savu Popa] [Ioana Greceanu] [Elina Adam] [Nicolae Mares] [Marian Dopcea] [Icu Craciun] [Marcel Mureseanu] [Stefan Marinescu] [Clelia Ifrim] [Dorian Obreja] [Liana Nicolae] [Sanziana Batiste] [Horia I. Groza] [Eugen Dorcescu] [Constantin Manea] [Caliopia Tocala] [Dan Laurentiu] [Gheorghe Filip] [Rosemarie Haines] [Adriana Weimer] [Ioan Popoiu] [Herbert W. Muehlroth] [Hans Dama] [Paul Sirbu] [Mihaela M. Stroe] [Nicholas Jordan] [Fl. Smarandache] [Victor Ravini] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]