Dorian Obreja

                          Dorian Obreja - web     

                    

            DORIAN OBREJA
                     


      Liviu Antonesei: Cu lumina pre umbra mării scriind


     Pentru că este vorba de o carte de poezie – cea mai recentă apariţie semnată de Liviu Antonesei şi editată de „Junimea” – aş începe cu oarece citate. Dar nu din autorul de faţă, ci de la Lucian Blaga, care spunea că „umbra este o punte pe care lumina ne-o dăruieşte ca să trecem cândva peste ea în ultima noapte”, sau de la un personaj mai puţin cunoscut, dar dovedit a fi foarte înţelept atunci când afirma „viaţa e o umbră, umbra noastră sub soarele morţii”.
     Fac, în acest fel, trecerea la titlul cărţii despre care mi-am propus a scrie – „Umbra mării nu este marea”, însă fără a mă opri la acest punct, ci mergând înapoi, printr-un tunel al timpului, tocmai în urmă cu doi ani, când, într-o cronică la anterioara apariţie a unui op de poeme ale aceluiaşi autor, unul dintre cei mai importanţi critici literari – l-am numit pe Al. Cistelecan - emitea o ipoteză:”Dacă Antonesei va parcurge drama solitudinii cu intensitatea cu care şi-a parcurs exultanţele, mâniile şi melancoliile, înseamnă că suntem pr pragul unuia dintre cele mai dramatice volume de poezii”. Dacă nu era să fie critic, Al. Cistelecan ar fi ajuns, cu siguranţă, un bun profet: autorul a parcurs (şi sunt semne că va continua!) starea menţionată, iar volumul de faţă – dintr-un ciclu ce poate fi de/numit „cretan” – se situează, indubitabil, sub semnul tragicului (iniţial, chiar intenţionam să-mi intitulez rândurile „cu viaţa pre moarte călcând”...).
     Liviu Antonesei nu face parte dintre aceia care se aşază la masa de lucru, zicându-şi – „şi acum voi scrie o poezie”, sau, şi mai grandilocvent/hilar, „acum voi aşterne pe hârtie versuri nemuritoare”. Nu. Lucrurile au loc total diferit. Poezia este cea care îl ia de mână pe autor, îl duce la birou, îi bate delicat la tâmplă şi i se confesează, îi dictează mărturisirile despre cele văzute, simţite, dorite, trăite. Dar există o taină: pentru ca toate acestea să se întâmple neîntrerupt în ultimii şapte ani (echivalenţi, literar, cu cinci volume), poetul trebuie să meargă un timp la izvorul poeziei, în magicul spaţiu cretan.

                                              
     Citind poemele lui Liviu Antonesei, am senzaţia vizionării unor filme. În stilul, desigur, neorealismului antoneseician (iată şi o confirmare: „poezia nu se desprinde din gânduri, doar din imagini...”). Universul configurat este extrem de populat de figuri ilustre – Virgiliu, Dante, Ungaretti, Machado, Kazantzakis, Nietzsche, Jean-Paul Sartre, Mahler, Wagner, Beethoven, dar şi mărci pe măsură, precum Chanel, Vuitton, Porsche – sau de personaje fără nume, dar tentante şi importante în peisaj şi sau acţiune. Unde şi când are loc o pendulare între secvenţe aflate sub semnul numelui grecesc al zeului iubirii, Eros, şi acela al morţii, cu numele latin de Thanatos. În fond, dacă tot am amintit de filosofi, nu afirma Freud că ne desfăşurăm viaţa între cele două simboluri ale instinctelor primare? 
     Cel dintâi zeu amintit îşi pune amprenta când discret şi eteric – „boboacele au inundat deja străzile în ţinute subţiri (...) la îndemâna ochilor nu lacomi, cât fericiţi de un spectacol fermecător” -, când aproape brutal şi indignat – „nu, nu e păcat să te bucuri de frumuseţea corpului,/ nu e păcat ca femeia să se bucure de trupul ei/ şi în trupul ei, acestea sunt minciuni recente,/ când scribul ticălos a furat textul (...) de la începuturi/ şi l-a siluit până (...) a ieşit (...) povestea/ păcatului dintâi şi afurisirea pentru eternitate/ a Evei şi a frumoaselor sale urmaşe”.
     Originale şi convingătoare sunt şi viziunile despre când vine vorba de trecerea în nefiinţă: de la acceptarea destinului, dar şi inversarea unor date - „nu moartea ne desparte, ea este poate singurul/ nostru factor unificator, în afara fricii şi a cutremurului (...) viaţa este cea care ne desparte/ şi face asta zi de zi, ceas de ceas, an după an...” -, până la minimalizare, revoltă, batjocorire şi provocare – „...ţinta este moartea, cu minuscule,/ de o bucată de vreme ai învăţat să nu o mai respecţi/ să nu te mai înspăimânte cu balele sale negre...”.
     Atracţia (generatoare de inspiraţie) pentru (o) insulă se poate explica prin faptul că aceasta a luat naştere prin intersectarea celor trei elemente esenţiale – apa, focul şi pământul, reprezentând o sumă a esenţelor. Poate pentru că insula este un turn de fildeş (sau de abanos, cum spunea Fowles). Poate pentru că insula este locul farului. Poate pentru că insula este un intermundiu, un purgatoriu (fără de care nu ţinem minte, deci nu putem spera paradisul). Poate pentru că Ovidiu se simţea exilat la Tomis, iar Liviu Antonesei se simte binecuvântat şi îşi încarcă bateriile în Creta.
     Cu o plurivalenţă şi o efervescenţă leonardodavinciane în tot ceea ce face, inclusiv în literatură, Liviu Antoneseu îşi schiţează perfect autopotretul – „în tinereţe aplicai paradoxele eleate, apoi erai cretan,/ acum te laşi uşor pe spate, cu faţa privind către stele,/ pe răcoarea ierbii care acuşi va cădea, sau, mai bine,/ din care va ieşi roua...”, lasându-ne pe noi să ghicim şi trasăm tuşa finală : roua este echivalentă cu poezia. Omniprezentă, omniscientă, omnipotentă. Sau, cum remarca un critic, .........

mai mult....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Liviu I. Stoiciu] [Florin Logresteanu] [Dan Anghelescu] [Mircea Pora] [Mircea Petean] [Marian V. Buciu] [K. V. Twain] [Magda Ursache] [Dan Danila] [Iulian Chivu] [Ion Tudor Iovian] [Marian Visescu] [Boris Marian Mehr] [Ion Rasinaru] [Oana Hemen] [Ezra Pound] [Dinu Flamand] [Mihaela Oancea] [Dorin David] [Stephen Gill] [Adrian Munteanu] [Dorian Obreja] [Dan F. Seracin] [Liliana Danciu] [Gheorghe Simon] [Ana Blandiana] [Liviu Antonesei] [Anca Sirghie] [Radu Ciobanu] [Paul Sirbu] [Francis Jammes] [Miron Kiropol] [Clelia Ifrim] [Ovidiu Bufnila] [Emily E. Dickinson] [Stefanie Golisch] [Herbert W. Muehlroth] [Werner Goebl] [Luca Cipolla] [Georgeta Resteman] [Nicolae Matcas] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]