Dorina Sisu

                                       Dorina Sisu                   

                                                       

                   DORINA ȘIȘU
                                             


                        hoața
                        


     ce mult îmi place alunecarea asta a ta
     între stradă și castani
     cu berea și chipul meu cosmetizat
     nu dă bine la duminicile din familie
     între timp m-am agățat de o salcie
     număram paharele sparte 
     privind pierdută norii 
     atât de absentă încât arcul de la violoncelul tău
     a sărit în fața câinelui mort
     of cât îmi e de ciudă că nu pot stoarce miere
                                din amintiri
     mi-am pătat fusta cu otravă
     pantofii de lac i-am rupt într-o sârmă ghimpată
     cu o seară în urmă am fost la furat de bomboane
     în casa măcelarului care are caii ăia albi
     din colțul străzii
     îți amintești?
 


                        prostii


     când am plecat nu-mi eram de-ajuns
     o parte am rămas în copaci 
     în apa de munte și-n pietrele peste care
                           treceam verile
     le acopeream cu țipete și urlam
     pooot să urluuu, heeeei, urluuu
     dar nici ecoul nu-mi răspundea 
     bunica aduna mereu câte ceva
     aveam grijă să o întreb prostii
     să-i fur merele de sub pernă
     mă întindeam în praful străzii
     și priveam apele din capătul depărtării
     număram lătratul câinilor
     îl împărțeam norilor-puf dându-le câte un nume
     bau, hau, zau, rau, dau, ram, tam...   


     apoi am fugit cu avionul
     spre soarele ăsta nordic și rece
     că nici nu-i mai cer o vară măcar
     să-mi simt tălpile reci pământului
     să-i botez norii ăștia negri 
     adulți și reci precum tăblia de la intrarea în insulă
 



                îmbătrânirea


     hai puțin la lumină să-ți sărut îmbătrânirea
     să cuprind în mine toate rândurile
     în care ai scris bucuros despre tristețe
     și-apoi să-ți spun unde erai când te căutai în mine

     știu filosofule 
     că ai uitat să numeri pietrele din spinarea
                              grecului orb
     iubirea mea ți-a crescut în tălpi
     se-ntinde pe buze cu frunze ca de salcie
     doar Handel îți mai poate povesti
     cum spărgeam globuri de sticlă
     cum urlam la depărtarea aia dinspre est
     și cum mă prefăceam că pictez omuleți inteligenți

     nu călca pe nisip cu tălpile goale
     apa duce prea departe...prea
 



                  ascult


     ascult oceanul cum spune de o iubire
     care mă adâncește
     în cele mai înalte gesturi
     pentru că atunci când sfârâie spuma valurilor
                                     în mâini
     atunci când în ochi simt depărtarea
     și pe buze se prelinge o șoaptă ca mierea
     nu retrag tălpile din apa rece
     și nici ochii nu-i închid în fața furtunii
     pentru că știu
     că-mi ești
     legat de această iubire într-o barcă de doi
     viața ridică pe valuri și coboară
     finalul acestei scrieri ca o simfonie .............
 

mai mult.........

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Franz Kafka] [Doina Uricariu] [Cornel Ungureanu] [Magda Ursache] [Theodor Damian] [Andrei Zanca] [Dan Danila] [Dragos Niculescu] [Horia Dulvac] [Dorina Sisu] [Cristina Struteanu] [Ezra Pound] [Dinu Flamand] [Nicolae Coande] [Mioara Bahna] [Ion Maria] [Alensis de Nobilis] [Adrian Grauenfels] [Gheorghe Simon] [Dan Anghelescu] [Anca Sirghie] [Zudor Janos] [Mircea Pora] [Adrian Grauenfels] [Adonyi N. Maria] [Bianca Marcovici] [Victoria Comnea] [Herbert W. Muehlroth] [Mircea Petean] [Zorin Diaconescu] [Petru Tomoiaga] [Werner Goebl] [Radu Ciobanu] [Ana Blandiana] [Adrian Munteanu] [Fekete Vince] [Palotas Dezso] [Mihaela Albu] [Liliana Danciu] [Mariana Paslea] [Aurel Sorobetea] [Mihai Merticaru] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]