Dumitru Chioaru

                                   Dumitru Chioaru- web

                                    

           DUMITRU CHIOARU


                               
            Un poet romāno-francez: Miron Kiropol
                   
               

      Bilingvismul creator, studiat īntr-o carte cu acest titlu, oferă īncă un interesant caz contemporan: Miron Kiropol. Născut īn 1936 la Bucureşti, a debutat ca poet īn 1967 cu volumul Jocul lui Adam, semnat cu numele Miron Chiropol, pe care l-a păstrat īn următoarele două volume publicate īn Romānia: Schimbarea la faţă (1968) şi Rosarium (1969), ultimul fiind topit deoarece autorul tocmai se stabilise īn Franţa, la Paris. După aproape un deceniu şi jumăta-te, el se afirmă ca poet de limbă franceză, fiind lansat de poetul şi editorul Guy Chambelland īntr-un număr special al revistei Le Pont de l’Epée şi apoi īn volumul Dieu me doit cette perte, semnat cu numele Miron Kiropol. Acelaşi generos editor i-a publicat şi următoarele volume scrise īn franceză: Auguste nostalgie du sang (1986), Chasteté régnante (1987) şi Les signes légendaires (1988), Apophtegmes de l’amour (1989), īncheind articolul L’évidence de l‘obscur, apărut īn revista Le Pont sous l’eau cu această apreciere nu numai entuziastă ci şi justă: “Romānia ne-a dat deja cīţiva poeţi majori care scriu īn limba noastră: Tzara, Voronca, Gherasim Luca… Nici o antologie de poezie francofonă nu ar trebui să-l omită pe Miron Kiropol”.

      După Decembrie 1989, Miron Kiropol a publicat īn Romānia numeroase volume de poezie, proză şi traduceri, īn romānă şi franceză, ori bilingve, mai ales la editurile Timpul şi Vinea, care au trecut aproape neobservate de critică. Aceeaşi soartă a avut-o şi Făt-Frumos din lacrimă, opera sa de-o viaţă scrisă īn limba romānă şi publicată la Cartea Romānească īn două volume (I. Naşterea, 1994, şi II, Ţara dintre fluvii, 1996) care, chiar dacă pare datorită titlului o versificare a basmului eminescian, este, de fapt, Faust-ul lui Miron Kiropol. 
 


     Această abordare comparatistă se mărgineşte a volumele de debut īn romānă şi franceză, reprezentative pentru partcularităţile stilistice ale poeziei scrise de Miron Kiropol īn fiecare dintre cele două limbi. Metafora „mărul lui Adam”, din titlul volumului de debut īn limba romānă, dobīndeşte un alt īnţeles decīt al dramei liturgice medievale Le jeu d’Adam, desemnīnd Poezia care, pentru Miron Kiropol, este deopotrivă celebrare a lucrurilor şi joc cu limbajul. Autorul īşi prezintă astfel programul de a scrie o poezie genuină, izvorītă din nostalgia limbii adamice. Poetul se īnfăţişează īn ipostaza primului om care īncearcă, după cădere, să reinventeze Verbul creator de lume. Poezia lui este murmur, uneori sibilinic/ oracular, īn care cuvīntul dezvăluie la fel de mult cīt şi ascunde emoţia cunoaşterii lumii, dīnd impresia de obscuritate a sensului. Ilustrativă este, īn acest sens, poezia intitulată Ascultare:

   „Stau nemişcat şi ascult pădurea gemīnd
   cu hohot īn orice ram.
   O, unde sīnteţi cuiburi de păsări īn care mă legănam
   crezīndu-mă vīrful corăbiilor albe
   şi vīntul īmi zbătea pletele
   aruncīndu-le peste ape.
   Unde sīnt toate? Unde aleargă pămīntul legat
   şi chipuri ce s-au uitat
   unul pe altul? Cuvīntul arar colorează
   pădurea cu toamna, gonind-o din frunze;
   doar umbra mea o mai străbate blajin o rază
   cīnd trupul īmi coboară sau urcă īn ceruri ascunse”.

   De altă parte, īn poezia intitulată Trecere, Miron Kiropol se identifică cu strămoşul mitic al poeţilor, Orfeu, sfīşiat de durerea pierderii Euridicei, care devine dramă cosmică:

   „Subţire a trecut Orfeu, era
   pleoapa unei femei albastre,
   veşmīnt şi pas sfīşietor trecea.
   Se-opriră īntre facle, ceruri, astre”.

     Poezia lui este orfică prin magia incantatorie a cuvīntului sau a refrenului, īn care vibrează īn surdină puternice emoţii şi sentimente. Euridice este īnlocuită de mama, invocată īn multe dintre poeziile acestui volum, prin a căror fină ţesătură de cuvinte răzbat fiori religioşi, chiar mistici, sugerīnd şi o identificare christică, precum īn poezia Pentru mama:

   „Īţi aştept chipul
    īn noaptea foarte lungă
   a timpului..............

mai mult........

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Dumitru Chioaru] [Mihaela M. Stroe] [Maria Pal] [Mirela-I. Dorcescu] [Sonia Elvireanu] [Adrian Grauenfels] [Ioana Diaconescu] [Dan Anghelescu] [Gheorghe Simon] [Costel Stancu] [Magda Ursache] [Letitia Ilea] [Horia Dulvac] [Dragos Niculescu] [Andrei Gazsi] [Paul Leibovici] [Rodica Braga] [Andrei Zanca] [Dan Danila] [Clelia Ifrim] [Ionut Caragea] [Dana Gheorghiu] [Vasko Popa] [Radu Ciobanu] [Richard Reschika] [Daniel Corbu] [Mihaela Albu] [Victor Ravini] [Alexandru Cazacu] [Liviu Antonesei] [Florin Sindrilaru] [Michael Krueger] [Hans Dama] [Vasile Gogea] [Reiner Kunze] [Selma M- Eisinger] [Werner Goebl] [A. Grauenfels II] [Dan F.- Seracin] [Mihaela Oancea] [Carmen Secere] [Constantin Arcu] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]