Dumitru Chioaru

                                                                                                              

Web Design

 

                                   Dumitru Chioaru- web

                                    

           DUMITRU CHIOARU


                               
              Criticul Al. Cistelecan, istoric literar
                   
               

     
     De aproape un deceniu, Al. Cistelecan a renunțat – chiar dacă mai scrie cīte o prefață sau cīte o recomandare pe coperta a patra a volumului unui tīnăr poet – la critica de īntīmpinare īn care era unanim considerat cel mai bun critic de poezie, și s-a retras īn istoria poeziei scrise de femei. Tripticul Ardelencele (Ed. Eikon, 2014), Zece femei (Ed. Cartier, 2015) și Fete pierdute (Ed. Cartier, 2021) adună toate articolele, īmprăștiate prin mai multe reviste, despre viața și opera unor poete astăzi majoritatea uitate, scrise īn urma unei serioase documentări bazate pe schimburile dintre marile biblioteci unde a găsit, cu sprijinul unor persoane binevoitoare, volumele lor, dar și reviste sau cărți īn care acestea au fost comentate de criticii literari ai vremii. Autorul acestui triptic s-a așezat pe un teren virgin, pe care nu l-a mai explorat cineva pentru a scrie o istorie a poeziei femini- ne romānești. A făcut-o Al. Cistelecan cu rigoare de istoric meticulos și īnzestrat cu talent de prozator din familia lui G. Călinescu, și cu un impresionism critic rafinat cultural de sorginte lovinesciană, topite īnsă īn creuzetul stilului său personal.
     Istoria sa īncepe cu poetele ardelence, fără – declară Cistelecan īn Simple precizări introductive – vreo prejude- cată regionalistă, ci din cauză că bibliografia necesară i-a fost mai la īndemīnă. Și, presupun eu, pentru că a descoperit că prima poetă cultă īn limba romānă n-a fost – cum stabilise Tudor Vianu – moldoveanca Matilda Cugler-Poni, ci ardeleanca Maria Suciu-Bosco, grație căreia istoria poeziei femi- nine romānești ”īncepe cu o femeie frumoasă și fatală”. Autorul o caracterizează cu sintagma ”preoteasa fatală”, cea dintīi dintre ”preotesele fatale”, femei la care nu numai fru- musețea ci mai ales senzualitatea este cauza dramelor sau chiar a tragediilor pe care le provoacă, serie mai puțin nume- roasă dar mai spectaculoasă decīt a ”preoteselor durerii”, sintagmă īntrebuințată de Octavian Tăslăuanu, care-și cīntau īn retorică lacrimogenă drama lor existențială.
     Al. Cistelecan le evocă – mizīnd pe efectul aducerii lor īn fața ochilor cititorului de azi ca ființe cu calități și defecte umane, ieșite din comun prin aura poeziei, chiar dacă fără strălucire la majoritatea lor – pe numele mic, realizīndu-le portrete, acolo unde documentele sau legendele i-au venit īn ajutor, īnsoțite de comentarii critice ale poeziei lor. 


 Astfel, Veronica Micle, ardeleancă de origine, este calificată drept ”muza rezolută” a lui Eminescu, ”o femeie cu sex appeal precoce”, asemănată printr-o comparație cam deplasată cu contemporana noastră Elena Udrea, pentru comportamentul ei public ”īntre muză și țață”, dar și cu Madame Bovary, personajul central al romanului lui Flaubert, afirmīnd că īntregul ei cult ”se trage din bovarismul de admiratoare a lui Eminescu”, poeziile sale fiind ”doar jurnalul versificat al unei idile”. Cistelecan o demitizează ironic, denunțīnd totodată spiritul romānesc mitizant al biografiilor persoanelor celebre: ”Ca iubită a poetului național trebuia să fie frumoasă; nimeni nu poate admite contrariul, căci ar fi o descalificare națională”.
      Al. Cistelecan nu-și ascunde preferința pentru ”preotesele fatale” nici īn celelalte două volume ale tripticului, care īi oferă posibilitatea de a-și exersa , pe līngă spiritul critic, și talentul creator. Īn volumul Zece femei reține atenția capitolul acordat Nataliei Negru, ”femeia-drog” pentru doi poeți prieteni, Șt. O.Iosif și Dimitrie Anghel, căsătoria lor cu ea fiind pentru fiecare dramatică și, īn cele din urmă, fatală. Cistelecan recurge la amănunte picante/ senzaționale din biografia poetelor, povestindu-le īntr-un limbaj uneori colorat, familiar cititorului de azi. Alice Călugăru este calificată ca ”aventuristă” și ”tupeistă cu șarm”, pentru viața ei aventuroasă īncheiată īncă nu se știe cīnd și unde īn lume, ale cărei poezii Buruieni și Șerpii, proaspete și azi, conțin ”o īndrăzneală de care poezia feminină se va sfii īncă multă vreme și nici măcar Maria Banuș īn Țara fetelor nu va merge atīt de departe”.
      Interesante īn acest volum sunt și capitolele despre ”nevestele simboliste”, īncepīnd cu Claudia Millian, căsătorită cu poetul Ion Minulescu, al cărei portret se deschide cu această memorabilă frază: ”Pe cele mai frumoase picioare din istoria literaturii noastre a umblat, cu grație, Claudia Millian”, căci nu putea umbla altfel, devreme ce soțul ei era – comentează malițios Cistelecan – ”un fel de Che Guevara al revoluției simboliste romāne”. Dar din aceeași categorie de poete, ”cea mai feroce devotată nevastă din literele romāne a fost, fără īndoială, Agatha Grigorescu-Bacovia”, pentru că a fost ”nu numai preoteasa”, ci și ”proprietara, infirmiera și agentul lui Bacovia” – aș zice că și norocul lui – ”a cărui umbră poetică se străduieșete să fie īn versurile sale”.
      Īn al treilea volum, Fete pierdute, mai masiv decīt celelalte două laolaltă, a fost scris cu scopul – precizează autorul īn subtitlu – de a alcătui niște ”notițe pentru o istorie a poeziei feminine romānești”, sunt evocate o mulțime de poete obscure, dintre care doar Matilda Cugler-Poni și Domnița Gherghinescu-Vania mai sunt īncă vii īn memoria cititoril, mai mult prin legenda decīt prin opera lor. Matilda Cugler-Poni, considerată cea mai importantă dintre poetele junimiste chiar de Titu Maiorescu, reprezintă pentru Ciste-lecan ”faza recitativului pudic și a declamației romanțioase de sentimente – și mai ales de frustrări erotice”. Īn schimb, Domnița Gherghinescu-Vania este portretizată drept ”ultima muză calificată”, făcīnd toată viața prin frumusețea ei victime printre scriitorii și artiștii interbelici, īntre care se numără și marii poeți Tudor Arghezi și Lucian Blaga.
Al. Cistelecan citește și comentează poezia lor cu exigența și stilul care l-au consacrat ca și critic, dar și .........

mai mult....

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Kurt Tucholsky] [Andrei Zanca] [Nicolae Silade] [Jack Hirschman] [Stefan Ghilimescu] [Mirela Roznoveanu] [Magda Ursache] [Kurti Laszlo] [Radu Ciobanu] [Mircea Petean] [Dumitru Chioaru] [K.V. Twain] [Mircea Pora] [Ioana A. Dragomir] [Mircea M. Pop] [Remus V.Giorgioni] [Marieva Demetrescu] [Anca Sirghie] [Magda Ursache II] [Caroline Carver] [Damaschin P. Buia] [Maria Postu] [Stefan Marinescu] [Ioana Cosma] [Hans Sahl] [Tatiana Ernuteanu] [Tadeusz Rozewicz] [Marcia Barroca] [Claudio Aguiar] [Mihaela Oancea] [Mihai Eminescu-engl.] [Mihai Eminescu-germ.] [Mihai Eminescu-fr.] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]