EDWARD ESTLIN CUMMINGS

                                  (1894-1962)
                                             
               
         Lady,i will touch you with my mind.
       Te voi atinge,doamnă,cu mintea mea.

Te voi atinge, doamnă, cu mintea mea.
Te voi atinge şi atinge şi atinge
până când îmi vei oferi
subit un zâmbet, timid obscen

(doamnă te voi
atinge cu mintea mea.) Te voi
atinge, atâta tot,

delicat şi tu vei deveni absolut
cu infinită uşurinţă

poemul pe care nu îl scriu.

         i carry your heart with me (i carry it in
              port inima ta cu mine (o port în

port inima ta cu mine (o port în
inima mea)nu sunt nicicând fără ea (oriunde
merg mergi şi tu, draga mea;şi orice este făcut
doar de mine este facerea ta,draga mea)
nu mă tem
de nici o soartă (căci tu eşti soarta mea,dulcea mea) nu doresc
nici o lume(căci frumoasă tu eşti lumea mea,adevărata mea)
şi tu eşti tot ce a însemnat vreodată o lună
şi tot ce va cânta vreodată un soare eşti tu

aici e cel mai adânc secret nimănui cunoscut
(aici e rădăcina rădăcinilor şi mugurele mugurilor
şi cerul cerurilor unui copac numit viaţă;care creşte
mai înalt decât poate sufletul spera sau mintea ascunde)
şi aceasta e minunea ce menţine stelele la distanţă

port inima ta (o port în inima mea) 

          our touching hearts slenderly comprehend
           inimile noastre atingânde zvelt înţeleg

     inimile noastre atingânde zvelt înţeleg
     (agăţându-se precum degetele, iubindu-se
     treptat devenind mâini) şi se îndoaie
     până ce devin imensul dezastru al anului:

     ca şi această singură stea timpurie ce trage

     slab de crepuscul,prinse în spaimă crescândă
     spiritele noastre uşor degeţinde flămânzesc şi se sufocă;
     până când toamna abrupt îmbrăţişează pe de-a-ntregul

     minţile noastre tăcute şi murinde, care mână în mână
     la o fereastră încearcă să înţeleagă
     (prin palide mile de aer pieritor,bântuit
     de melancolie chircită infinită fără-de-dorinţe,
     subit ivindu-se) exacta neînfricata

     treime luminoasă a lunii rostogolindu-se lent
 

         
              if i have made,my lady, intricate
        dacă am făcut, dragă doamnă, sofisticate

     dacă am făcut,dragă doamnă,sofisticate
     imperfecte lucruri variate care în principal greşesc
     ochilor tăi (mai fragili decât sunt fragile
     majoritatea viselor profunde)
     cântece mai puţin ferme decât cel mai alb
     cântec al corpului tău
     în mintea mea—dacă am eşuat în a prinde
     privirea prea timidă—dacă în cântarea mea
     se strecoară
     prea abila stranietate a zâmbetului tău
     pasionata tăcere primordială a părului tău

      —lasă lumea să spună “muzica sa cea
     mai înţeleaptă nu a confiscat nimic morţii”—
     numai tu vei crea
     (care eşti atât de perfect vie) ruşinea mea:
     doamnă prin ale cărei buze fragile şi profunde
     paşii mici dulci stângaci ai lui April au trecut

     în pajiştea zdrenţuită a sufletului meu.

                  Traduceri: K.V. Twain

                                   ......         

mai mult........