|
|
|
ELSA DORVAL TOFAN
Ordine sau haos ?
Un interviu cu Adrian Grauenfels
1. Adrian, noi ne cunoaștem de ceva timp. Vorbim virtual despre pace, război, poezie, pictură, muzică. Despre viață, despre evrei, despre Israel, Canada, IA, planeta Marte, despre limba română. Ești poet, scriitor, traducător, redactor, editor originar din România - suntem legați amândoi de fermecătorul oraș Brașov - stabilit în Rishon le Zion, Israel. Ești absolvent al Institutului de Construcții București 1970, căsătorit, ai doi copii, ești bunic. Ai imigrat în Israel în 1972. Din anul 1999 ești activ ca poet, scriitor și traducător din limba ebraică. Ai publicat volume diverse, articole despre artă și cultură în limbile ebraică, engleză, română. Ești cel mai puternic susținător al culturii românești din diasporă, încurajezi scriitori, ceramiști, muzicieni din România sau de origine română de pretutindeni și ai un al nouălea simț în promovarea celor talentați și foarte talentați chiar dacă nu toți cunoscuți publicului din România. In anul 2014 ai lansat "Almanahul Poeziei de Razboi" cu 45 de participanți. Avangarda în cultură te-a preocupat și continuă să te preocupe, promovezi poezía angajată. Cine este, polivalentul Adrian Grauenfels?
- Recunosc, sunt flatat de ocazia acestui interviu, probabil al treilea în 25 de ani de activitate literară. Eu mă aflu pe teritoriul publicistic dintr-o simplă ambiție. Am trăit aici, în Israel, o bună perioadă de timp având acces la publicații și cărți care se adresau publicul cititor de limba noastră maternă - româna. Dar revoluția informatică, internetul și media electronică au erodat cartea tipărită care rezistase 500 de ani de la Guttemberg încoace. Am intuit acum 20 de ani reducerea volumului de cărți tipărite pe hârtie, iată, volumele, revistele, antologiile virtuale care abundă sunt dovada. Bătrânii tribului au dispărut, generația nouă a plonjat în ecranele noii ere. Mie mi-a fost greu să renunț la cuvântul scris, la tot ceea ce trimite el, la traduceri, la capodoperele avangardelor, la poeții, prozatorii, istoricii și jurnaliștii artelor. Am fost preocupat de ideea că o bună parte dintre ei vor fi sortiți uitării. Pe de altă parte, trebuie să recunosc, virtualul m-a fermecat. Se cerea o editura digitală adaptată voului context, noiilor medii audio-vizuale, electronice. Prin urmare m-am aventurat într-o nouă branșă pe care începeam să o descopăr în detalii cu timpul. Cartea, revista electronică prezintă avantajul accesibilității imediate, gratuitate și comoditate. 2000 de ani de cultură reprezentau materialul extraordinar care aștepta să fie explorat.
O accesibilitate a mediei electronice fără precedent. Încă de la început am ales o atitudine apolitică, nealiniată, caut ce este bun, interesant, de valoare, autentic. Am oferit tinerilor platforme de lansare, veteranilor cărți de artă, biografii, istorie, experimente. Au fost ani în care inițiam colaje interactive cu poeți, graficieni, critici pe care îi provocam la scris și apoi îi culegeam în broșuri produse și difuzate pe net. Mai târziu am organizat concursuri sponsorizate de SAGA pentru scriitori din Diaspora, Israel și România, pe teme prestabilite, de exemplu, poezie albă, ekphrasis, despre cafea, teatru scurt, proză de o pagină, etc. Întotdeauna artiștii au răspuns provocărilor cu interes.
|
|
|
|
|
|
|
2. Literatura permite cititorilor și cititoarelor atingerea unor obiective majore, de ordin socio-afectiv, estetico-cultural și intelectual, dar cel mai important aspect ar fi faptul că aceste obiective ne ajută să ne descoperim, să avem acces la eul profund. Mai este astăzi valabilă această școală de gândire? Dacă, da, ce anume descoperim în noi, bunul, răul, indiferentul, credulul, inumanul?!
- Cred că artele sunt afectate de realitățile vieții, de epocă, trenduri. Scrisul modern este o extensie a istoriei literare, o continuitate și o ruptură în același timp. Poezia are misiunea de a fi inovativă și provocatoare, după cum muzica adaptată la pluralism sonor, la noile ritmuri și tehnologii de sunet. Nu există o artă detașată de epoca în care este produsă, dar cu siguranță ea anunță timpul viitor. Lucrez acum la o carte despre artele republicii Weimar și perioada postbelică, un bun exemplu despre depășirea matricei timp, pe care artiștii o abandonează. Penelul clasic este dat la o parte în favoarea expresionismului și critica unei ere pe cât de formatoare, pe atât de canonice capătă dimensiunea unui program revoluționar. Mulți artiști au plătit tranziția cu reprobiu și izolare.
Care să fie problematica artei în sec XXI? Cred că diluarea nepermisă a conceptului de umanitate ceea ce presupune ca bază respectul mutual dintre oameni, abandonarea valorilor sancționate pe nedrept ca elitiste în favoarea mediocrității accesibile, amenințarea tehnologiei AI, mă refer la competiția inegală între artiștii de cinema și filmele generate AI.
Artele vizuale sunt subminate de tehnologii video, traducerile automate AI minează munca traducătorului uman. Eu nu am așteptări, revoluția AI este aici și doar la început. Istoricul Yuval Harari ne spune că pentru prima oară în istoria omului o invenție va deveni incontrolabilă și ne va amenința existența. Dar erau premoniții chiar și acum un secol. Argumentate de vizonari ca Asimov sau marele Stanislaw Lem care construiește lumi și planete populate numai de roboți. Oameni nu mai există, dar roboții imită perfect tarele și defectele unei specii distructive, egoiste și incapabile să se salveze de ea insăși. Devin noii oameni. Consider că sistemele democratice au eșuat politic, ecologic și demografic predând control unor magnați și forțe interesate în dezbinare și putere ilimitată. Acest proces, corporația politică, va afecta artele în mod inevitabil. Consumatorul de fake news va consuma artă în conformitate cu ceea ce este. Va adula kitsch-ul, va denigra valoarea. Perceptele filosofice iluministe ale secolului XX nu mai mai pot fi exprimate în medii controlate de incompetenți, interesați, fanatici, teroriști. Pur și simplu sunt anihilate.
3 Care este necesitatea mesajului artistic într-o lume polarizată și a extremelor? Desigur, arta nu are obligația de a oferi un mesaj în sine, totuși, fără această condiție prealabilă se poate pierde în futilitate și prin urmare poate fi lipsită de perenitate. Cum ar trebui primită poezia de tip nou, în care vulgaritatea este promovată ca parte integrantă a poetizării?
- Arta nu mai este artă în sens clasic. Ea reflectă strada, angoasele, teama de viitor. Kafka a anticipat starea omului anonim pierdut într-o existență lipsită de suflet. Orwell a intuit dihotomia socială, puterea absolută a sistemelor de control și reprimare. Desigur, vulgarul, scandalul, bârfa sunt amplificate de dependența noastră de rețelele de socializare și de știri. De sute de ani se știe că sexul și scandalul vând orice marfă bine asezonată cu acești vectori. Acum, am devenit imuni la reclamele semi pornografice. .............
|
|
|
mai mult........
|
|
|