Erik Kuehnelt-Leddihn

                                                                                                              

Web Design

 

                                  Erik von Kuehnelt-Leddihn -alt                                     © www.kuehnelt-leddihn.at                                    

                                                                                                                 
  ERIK von KUEHNELT-LEDDIHN

                    (1909 - 1999)

                    
            ÎNGERUL CĂZUT SAU MOSCOVA 1997

                                  – fragment – 

         DUMNEZEU SCRIE TOCMAI PE LINII STRÂMBE      
 

    Uljan Krassnosnamjev examină obosit tabelele, apoi își mută liniștit ochelarii pe frunte, masându-și ușor ochii obosiți și privind tăcut în gol. Afară se lăsa treptat, peste clădirile fabricii, un întuneric albastru-verzui, o ploaie măruntă umezea cărbunii care se înălțau ca o piramidă boantă în fața Obiectivului C, doar ticăitul unui ceas era singurul zgomot real care tulbura imensa liniște din jurul lui Uljan Krassnosnamjev, directorul general al fabricii figurilor de gips din Kirow.
    În camera spațioasă era agreabil de cald, iar pe pereți, în afară de portretele lui Lenin și Moses Uritykijs, erau atârnate doar diagrame și schițe în rame simple. Directorul, de când decedase Barrikadka Pjetrovna, căzu ca de obicei într-o reverie, din care își revenea cu greu, căci ea îl îndepărta în timp și spațiu din mediul său, astfel că îi era aproape imposibil să scape din ispititorul și viul tărâm al imaginației sale. Uneori, în fața sa, de cealaltă parte a biroului, stătea, înaltă și suplă, Tschresvytschanka Aleksandrovna, secretara sa, însă deseori trecea destul timp până când el realiza prezența ei și începea să vorbească, întâi foarte atent, anevoios, de parcă trebuia să parcurgă bâjbâind drumul înapoi pe pământ. Dar astăzi Tschresvytschanka Aleksandrovna nu venise. Cu ajutorul ei discutase și lucrase neîntrerupt întreaga după-amiază de ieri la marele plan al Comisiei Centrale de creștere a producției; iar apoi, când soarele a apus dincolo de pădurile nesfârșite de-a lungul râului, când, departe de fabrici, amurgul nesfârșit al nordului Rusiei a început, el a trimis-o pe neașteptate acasă. Îl durea capul, gândurile i s-au răvășit și, din moment ce lucrarea principală era făcută, a vrut iarăși să fie singur.

                                                           
Secretara ezitase când el i-a spus să plece. L-a privit îndelung și întrebătoare, în timp ce el a împins hârtiile deoparte și s-a lăsat pe spate în fotoliu, după care ea a plecat șovăind și aproape tristă, el auzind încă o vreme pașii ei pe coridoarele înguste și pe casa pustie a scărilor, chiar și după ce el „evadase”, iar trecutul îl copleși cu toată puterea și îl purtă în mirajul trecutului.
     Era iarăși cu gândurile sale de cealaltă parte a oceanului, dincolo, în America, pe malul liniștit al golfului Chesapeake (Virginia), pe care îl părăsise acum două decenii, când greața și aversiunea față de opresiunea unei biserici atotputernice, cu cutume austere și stânjenitoare, i-au amărât viața în patria sa. De când comuniștii au devenit domnii Europei, cu excepția Angliei și a peninsulei Iberice, părea că accentul creștinismului a trecut dincolo în zona Pacificului; Papa (capul Bisericii romano-catolice - n. tr.) se afla de acum la San Francisco, înconjurat de cardinali canadieni uscățivi, de ceremoniale japoneze minuscule și de câțiva întâi stătători sărăcăcioși ai congregației. Pentru mulți tineri, viața de atunci în State era prea anostă, prea dojenitoare. Dincolo, în Europa și în vestul Asiei apăruse o lume nouă. Milioane de oameni și-au găsit moartea, sute de orașe au fost transformate în cenușă și ruine. De lucru și spațiu se găsea doar dincolo, în Europa, iar liderii de la Moscova au plănuit și realizat lucruri grandioase. Pe versanții Carpaților au apărut uzine electrice, iar lava incandescentă a Vezuviului, a Stromboliului și a Etnei era de mult folosită pentru producerea energiei atât de folositoare. Pe ruinele Vienei s-a construit iarăși un oraș mare, în ai cărui zgârie-nori erau adăpostiți cinci milioane de locuitori, iar după ce s-a dezinfectat temeinic Tirolul (Land din vestul Austriei – n. tr.) cu clor, iperită și cianură, pentru a-i distruge pe băștinașii individualiști, au putut să facă acolo o regiune-sanatoriu pentru bolnavii sovietici de tuberculoză și astmă.
     Firește, despre așa ceva nu se știa nimic în America. Reporteri n-au mai fost admiși deja din 1976. Chiar și când Uljan Krassnosnamjev (pe atunci îl chema Owen A. Boynton, și studia Chimia la Johns–Hopkins–University, însușindu-și cunoștințe profunde și exacte) ar fi plecat totuși acolo, căci el voia să evadeze din corsetul strâmt al familiei, afară din acest pat cald al fățărniciei, așa-i părea America pe atunci; o țară în care însăși „Comic Strips”, în ziarele locale, puteau să apară doar cu aprobare. Nu putea să rămână; el voia să se miște, să realizeze ceva nou, care să fie dincolo de clișee.
     La început a crezut că a ajuns în țara făgăduinței, atunci când a coborât la Brest (Brest – oraș port din Bretagne în NV Franței – n. tr.) de pe iahtul lui Tim Gowerns. Tatăl lui Tim Gowerns, fost secretar de stat la Washington, mare capitalist, proprietar de mină de zinc, prefect de onoare a unei congregații marianice din Alexandria (Virginia) și președinte adjunct al asociației pentru prevenirea celui de al șaselea război mondial. A fost un om harnic, înrăit de muncă, uitând de fiicele fugite cu saxofoniști și fiii cu casierițe de cinematograf. 
.................

          Traducere : EUGEN D. POPIN

mai mult....

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Erik Kuehnelt-Leddihn] [Andrei Zanca] [Miron Kiropol] [Liliana Danciu] [Dana Banu] [Gabriel Hasmatuchi] [Nichita Stanescu] [Magda Ursache] [Iulian Moreanu] [Nicolae Silade] [Mircea Pora] [Ion Cristofor] [Paula Barsan] [Serban Chelariu] [Vasile Gogea] [Dan Danila] [Mircea Petean] [Andreas Wellmann] [Victoria Comnea] [Radu Ciobanu] [George Dimitriu] [Theodor Damian] [Dumitru Velea] [Caliopia Tocala] [Florentin Palaghia] [Flor. Palaghia II] [Bianca Marcovici] [Anca Sirghie] [Hans Dama] [Heinz Uwe Haus] [Hein Uwe Haus II] [Herbert-W.Muehlroth] [Herbert-W.Muehlroth] [Hanoch Levin] [Muzeul diasporei] [Ivan Pozzoni] [Mihai Merticaru] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]