Eugen Dorcescu

 

                  Eugen Dorcescu - web

 

          EUGEN DORCESCU
                     

                                            
                                Ioanitul
                      

                
                                   Mirelei-Ioana
    

     Bătrânul Cavaler se-ntoarce-acasă,
     Frumos și pur, la fel ca la-nceput.
     Nici urmă n-a rămas din lănci și scut.
     Din strigătul de luptă - o grimasă.

     Luna de jar și soarele de fier,
     Ritmând, îi luminează Infinitul.
     Mustesc de vid și zorii, și-asfințitul,
     În vidul greu dintre pământ și cer.

     Așa se pierde el, spre Împăratul
     Pe care-o viață-ntreagă l-a slujit:
     Frumos și pur. Și mult prea fericit.
     O rană-i taie inima, de-a latul.
 


     18 martie 2017
                                                

                  Răspunsul

     – Suflet, lac într-o pădure,
     Lac ascuns, întunecat,
     Legănând un înecat
     În adâncurile-ţi pure;

     Umbra marilor copaci
     Se alătură cu spicul
     Stelelor, mascând nimicul
     Despre care veşnic taci.

 
     Ştii mai bine sau nu ştii,
     Ştii mai bine decât mine:
     Omeneştile ruine
     Oare vor re-vieţui?

     Însuţi fără moarte eşti?
     De ce taci întruna? Spune!

     – Înecatul din genune
     E răspunsul ce-l doreşti…
 

 

         U n a m u r g
         r o m â n e s c

                                                   
     Un amurg romanesc,
     invadat de brânduşe.
     Pajiştile sunt aidoma cerului
     – impalpabil, violaceu,
     la apus.
     Crude brânduşe
     vibrează-n pământ
     şi-n văzduh.
     Iar sufletul meu
     e asemenea muntelui.
     Ce contopire, ce vertij, ce
     indistincţie ameţitoare!
     Prin noaptea tot mai cărnoasă înaintez,
     ca prin sinele
     tău.
     Şi gura brânduşelor
     – din pământ, din văzduh –
     îmi încercuie gura.

 

 

         L o g i c a  f r u m o s u l u i
                                                  
     Cum am putea să strângem frâu cu frâu
     Spumoşii cai ai undelor amare?
     Să scalzi, ca-n ameţeala unui Râu,
     Pustiul alb în umbră şi răcoare?
     Când templul vechi e pulbere şi scrum,
     Mâncat de dinţii mării fără saţiu;
     Şi mucede statui ascultă cum
     Albastrul timp se năruie în spaţiu?....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Miron Kiropol] [Magda Ursache] [Letitia Ilea] [Iulian Boldea] [Liviu Ioan Stoiciu] [Ion Neagos] [Traian Stef] [Doina Popa] [Liviu Antonesei] [Clelia Ifrim] [Radu Ciobanu] [Mircea Petean] [Dan Florita Seracin] [Eugen Dorcescu] [Daniela Radu] [Victoria Comnea] [Nicolae Iuga] [Dinu Virgil] [Ela Jakab] [Dan Anghelescu] [Julien Caragea] [Dan Chiriac-Kyre] [Viorel Dadulescu] [Mihaela Albu] [Vasile P. Tomoiaga] [Aurelian Sarbu] [Nicolae Coande] [Sonia Elvireanu] [Dana Gheorghiu] [Iulian Chivu] [Boris Marian] [Geo Vasile] [Christel Ungar] [Carolyn M.Kleefeld] [Petru Hamat] [Hans Dama] [Mirel Brates] [Aurel I. Brumaru] [Mariana Moga] [Victoria Milescu] [Valeriu M.Ciungan] [Paul Sarbu] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]