F. G. Klopstock

                                                                                                              

Web Design

 

                                    F.G.KLOPSTOCK

                              

 
 FRIEDRICH GOTTLIEB KLOPSTOCK

                    (1724 - 1803)



      
                         VERHÄNGNISSE

Königen gab der Olympier Stolz, und sklavischen Pöbel
Um den gefürchteten Thron:
Weisheit gab er den Königen nicht; sonst hielten sie Menschen
Nicht für würgbares Vieh.
Philosophen gab er den Traum, da Wahrheit zu suchen,
Wo sie zu finden nicht ist:
Priestern den Wahn, die göttlichste Wahrheit durch alles zu lehren,
Nur durch Tugenden nicht.
Alles dies gab er im Zorn. Sehr wenig Könige weihen
Ihr erhabenes Amt
Durch ein Gott nachahmendes Wohltun, das über die Menschheit
Sterbliche Menschen erhöht.
Wenig Philosophen erreichen die nähere Weisheit,
Die Glückseligkeit ist.
Selten wandeln Priester dem nach, der lebend sie lehrte,
Und viel weniger sprach.
Tugend gab er nicht Menschen, die gab er Engeln. Ihr Bildnis
Ließ er den Sterblichen nur.
Mir gab er die singende Leier, und redliche Freunde.
Wollt ich, was größer noch ist,
Wollt ich der Himmlischen Glück, die selige Liebe noch bitten,
O so bät ich zu viel!
O so bät ich auch Tugend! Die gab er Engeln! Ihr Bildnis
Ließ er den Sterblichen nur.
Ist die Leier der Weisheit nicht heilig, und singet sie jemals
Was Geringers als sie;
Lieb ich die Freunde nicht treu, die so voll Freundschaft mich lieben,
O so sind mir von ihm,
Alles was er mir gab, auch die unvergeltbarsten Gaben,
Auch im Zorne verliehn.
 


         FRIEDRICH GOTTLIEB KLOPSTOCK

                                  (1724 - 1803)  


                          FATALITĂTI


Regilor Olimpianul le-a dat mândrie și gloate de sclavi
În jurul temutului tron:
Înțelepciune nu le-a dat; altfel nu i-ar socoti pe oameni
Drept vite bune d de gâtuit.
Filosofilor le-a dat visul de a căuta adevărul
Acolo unde nu-i de găsit:
Preoților nebunia de a propovădui cel mai divin adevăr prin orice,
Numai prin virtuți nu.
Toate le-a dat cu mânie. Prea puțini regi își sfințesc
Slujba lor aleasă
Printr-o bunăvoință care se ia după un Dumnezeu și-i înalță pe muritori
Mai presus de oameni.
Puțini filosofi ajung la înțelepciunea cea mai apropiată,
Care e beatitudinea.
Rareori preoții umblă după Cel ce i-a învățat pe viu
Și a vorbit cu mult mai puțin.
Virtutea nu le-a dat-o oamenilor, a dat-o îngerilor. Muritorilor le-a lăsat
doar icoana lor.
Mie mi-a dat lira cea cântătoare și prieteni cinstiți.
De aș vrea ceea ce e și mai mare,
De aș cere fericirea cerească, iubirea binecuvântată,
O, aș cere prea mult!
O, aș cere și virtute! Pe ea le-a dat-o îngerilor! Muritorilor le-a lăsat
doar icoana lor.
Llira înțelepciunii nu-i sfântă și nu cântă vreodată
Ce-i mai puțin decât ea;
Nu-i iubesc cu credință pe prietenii care mă iubesc cu atâta prietenie
O, atunci, tot ce El mi-a dat,
Chiar și cele mai de neîntors daruri, mi le-a dat
Tot cu mânie.


                Traducere: Herbert-Werner Mühlroth

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Pier Paolo Pasolini] [Andrei Zanca] [Miron Kiropol] [Mirela Roznoveanu] [Mircea Petean] [Mircea Petean II] [F. G. Klopstock] [Hanoch Levin] [Muzeul diasporei] [Nicolae Silade] [Magda Ursache] [A. I. Brumaru] [Radu Ciobanu] [Delia Muntean] [Delia Muntean - ge] [Ioan C. Tesu] [Mircea M. Pop] [Benone Pasarin] [Dan Damaschin] [Mircea Pora] [Carmelia Leonte] [Rosemarie Haines] [Icu Craciun] [Bianca Marcovici] [Caliopia Tocala] [Renate Done] [Alexandru Cazacu] [Clelia Ifrim] [Catalin Boghiu] [Paula Barsan] [Damaschin P.-Buia] [Luca Cipolla] [Mihaela Oancea] [Elsa Dorval Tofan] [Heinz Uwe Haus] [Dragos Niculescu] [Herbert-W.Muehlroth] [Albu Victor] [Rainer M. Rilke] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]