CARCASE DE COCOS
vin în derivă închid semințele umane.
Un leviatan cu mâini moi depune ultimii soldați ai mării în adâncul ascensor al uitării. La trei dimineața se ridică, corurile păsărilor adormitoare, spre stele.
Uriaș imposibil deformat jumătate rupt, un gust pentru pielea violentă, pentru că a fost piele de scorțișoară, livrată azi, jumătate absent, aproape indecent, viorea.
Cineva - oare a fost un înger? m-a îmbrăcat ca pe un marinar antic, m-a dezbrăcat de armura mea și m-a căsătorit cu noaptea. O luna de miere în acel ascensor al uitării.
ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ
Fereastra profesorului avea zăpadă cu ceva soare, feronerie de bronz topindu-se veșnic.
Astăzi îi rămâne păsării amintirea literelor, în timp ce cântă.
INUNDAŢII
Astăzi ziarul vorbește despre noi inundații: ne dădusem moartea la curcubeu. Dar adevărul este că de acum câteva zile avem sufletul inundat și ziarul arde în apropiere, într-o fântână violetă. ...........
Traducere: CARMEN BULZAN (Carmen Peregrina)
România
|