|
Creăm totul când deschidem ochii
Marea ne aparține ne botează
și aici pe înălțime simțim tremurul
oceanului care se desparte în calea noastră
Trupul său atinge atomii noștri
creăm cu fuziune roua
Legăm cerul de noi
atomii săi se obișnuiesc cu lumina
jumătate din fereastra aurorelor
astrale în ele destinul nostru.
III
Lumina din adâncul apei
înnoptează totul ivește totul
și ajunul ne ghidează pașii
Sunt înroșiri vopsite în aerul
care calmează marea cu respirația noastră
Sunt păsări adormite
cuibărite în adâncul zorilor
Și totul pe pământ se luminează
cu revoluția garoafelor
Legăm atomii de cer
După lunga călătorie
o pată albă pune capăt
zborului și așezați în zăpadă
adormim pe aurore
și sângele care ne face nemuritori
se întoarce în garoafa care în verdele
ochilor lor ne poartă ca să ne călăuzească
Și noi suntem zei
și legăm atomii de cer
HISPANICĂ
Mi-am petrecut orele, după-amiaza trecând la pas,
și am văzut-o tocmai când, traversând Palatul Anaya,
mergea cu umbra sărind în părțile sale,
ochii ei ocrotitori vegheau soarele, gura ei,
da, buzele sale unse cu dorința mea, atingeau
frigul, căldura, vântul, noaptea.
Talia ei mă purta strâns spre ea,
și ochii mei nu se puteau desprinde de ea, nu,
fixată în atmosfera în care mă duceam,
Tartessia avansa ca primii locuitori
în Spania, din Africa.
Unde s-a născut ea când m-am risipit în lume?
Fenicia, fenicitatea ta este primul paradis,
paradisul nostru de la capătul umerilor tăi!
Pe malurile Atlanticului, respirând brusc,
după exact 500 de ani, o altă cucerire atroce
sosește, și în orașul celtiber înconjurat de ziduri,
unde însuși Hernán Cortés veghează,
o altă vărsare de sânge, și voci, mâini
fornicatoare de noapte, ziua un soare arzând trupurile,......
Traducere: CARMEN BULZAN (Carmen Peregrina) România
|
