EU, PROMETEUL
„M-au alungat oamenii, m-au dat afară. Apoi, m-au dat afară de-afară”
E iarnă înspre voi. Ferestrele sunt goale până la brâu. Au mucegăit lângă cutia de scrisori aşteptările, barba îmi creşte/ pe dinăuntru, în barbă-mi cresc cuvintele. Vântul suflă de pe ziare literele pe jos.
„Alerg după strigătul meu de copil, atât de grăbit încât urechile-mi intră năuntru!”
„M-au alungat oamenii, m-au dat afară. Apoi m-au dat afară de-afară! Acum vor să mă ucidă. Iată, au şi scos arma, ARMA SECRETĂ a lui E. Jebeleanu: p o e z i a.”
CÂNTÂND ÎN PLOAIE
lui Marin Sorescu
Degetele ploii bat în ferestre.
De multe ori îmi trimit gândul înainte să cerceteze terenul, apoi mă aştept pe mine ca pe un câine.
Degetele ploii bat în ferestre. Nu mai pot să cânt, Cuvintele nu le mai pot, nici floarea, nici maşina, nici carul cu boi. N-u m-a-i p-o-t s-ă p-o-c-i.
Şi degetele ploii bat în ferestre. Îmi scot ochii pe geam la plimbare. Hai vino dragă şi mai fă curat prin mine.
|