FLORENTIN SMARANDACHE
      
            
          COLOCVIU DESPRE ARTĂ

     Omul există mai mult ca interiorizare
     a exteriorizării lui.
     Al şaselea simţ îi este poezia.

     Arta este o fiinţă în sine,
     ea dă formă subiectivă obiectivului.
     Nimic nu e perfect, nimic nu e absolut!


          CURS DE LIMBA GERMANĂ

     Profesorul de română vorbeşte în germană.
     studenţii îl ascultă în turcă!
    (el are o dicţie în contradicţie
     cu ceilalţi)
     Ochii lui albaştri sunt negri
     de jale.
     Este foarte deştept, a studiat mult,
     aşa în prostie!
     Propoziţiile fără punct
     le-a pus la punct.
     Studenta cea timidă i-a luat minţile
     şi i le-a aşternut pe hârtie.
     Profesorul este preşedinte la A.L.R. -
         (Organizaţia de Inventat Himere!)

          AIUREA-N TRAMVAI

     Un elev din clasa a II-a călătoreşte
     într-un vagon de clasa întâi.
     Persoane de sex opus circulă în tramvaie în sens invers.
     Patru vaci merg într-un camion cu şase cai putere.
     Sârbi şi bulgari participă la lupte greco-romane.
     Ţăranii vând în piaţă roşii verzi
     În doi ani la I. U. G. am pierdut cinci ani de viaţă.
     – Orbilor, deschideţi ochii!, am strigat.
     (Dar cu ochii deschişi, aceştia închid ochii la cele ce văd.)
 

       
            LA UN PROCES - DE CONŞTIINŢĂ

     – Ei bine, aflaţi că nu e bine!
     S-a considerat drept/ un nedrept raţionament,
     şi dama este conştientă de inconştienţa sa
     ca de continua discontinuitate a gândirii.
     Deşi este o femeie uşoară, prezintă greutate –
     peste 100 kg,
     dar prin excelenţă este m-i-z-e-r-a-b-i-l-ă!
     A avut şi noroc de ghinion.

     Este clar că a fost un lucru neclar la mijloc!
    – Nu este aşa că aşa este?


          RUPEM DIN GHIOCEI - DOAR ZĂPADA

     Cald şi se topesc râurile a miere
     Apa ne duce privirea la vale, la vale –
                 aproape de departe.
 
     Pomii se umplu de lapte.
     Îi cresc soarelui frunze pe cap
     ca unui împărat roman.

     Şi rupem din ghiocei doar zăpada,
     şi ne spălăm pe cap,
     da, ne spălăm pe cap cu lumină.

          IUBIRE MICĂ

        Fecioara brună
                   ca o tristeţe din Homer
              îmi bate la inimă.
              Eu merg să mă-nveţe să plâng
              Ea se luminează de ziuă.

        Pe drum de-atâtea ori sunt un beat.
        Şi vin la ea cu lacrimi în flori.
                  „Ţi-e trupul fierbinte
                   precum o tulbure apă,
                   sânii năvălesc în palma mea
                   ca doi vulcani aprinşi”.

        Ea este TOT şi e Nimic:
              paşi dezveliţi
              mici şi răzvrătite mâini.

                   „Afară de tine ce frig e,
                    suflet al meu!”