Fl. Smarandache

                                                                                                             

Web Design

 

                                    Florentin Smarandache                                                             

     FLORENTIN SMARANDACHE
           

                                  
     OAMENII ZBOARĂ PRIN OAMENI


Fiecare urcă din aproape(le său)
în aproape,
gândurile ies din ţeastă
aburi fierbinţi,

în orice tânăr este
o pasăre şi-o târâtoare.

Eu sunt un strigăt
nestrigat de nimeni.
Eu nu mai sunt, sunt voi.
şi cuvântul mi-e frate de sânge,
Toată averea mea:
2 5  d e   a n i!
Eu nu sunt.

Acela este.
Acela ESTE pentru că
alţii îl sunt.



      UN DROG NECESAR


Ce mai e nou? Vechiul –
se practică moda retro.

O finlandeză face gimnastică suedeză.
Două elveţiene au pălării mexicane.
Trei francezi poartă blugi italieni.

Eu în România vreau să descopăr America.
De surmenare, mă podideşte pe nas sânge cald –
dar îl tratez cu sânge rece.
Ascult frunzele atârnate pe ram
şi lupta lor pentru neatârnare.
 

 

Literatura este un drog necesar.
Literatura te sensibilizează. Dar cât de
necesar?

                                           
     WESTERN POETRY


Lângă tăciuni APRINŞI, oameni STINŞI:

Spaniola are piele de indiancă
şi sângele ca un tam-tam. Ea vine de la
Madrid, însă poartă un coc atenian.
Portugheza este o femeie vie,
dar trasă pe linie moartă
în preerie.
Spaniola vorbeşte engleza.
Portugheza vorbeşte engleza.
Bărbaţii nu vorbesc engleza. Ei
dorm.

Din ceruri albe se pregătesc ploi negre.
Pe lujerele verzi încă se văd flori galbene.

E cald şi frig. E căldură rece.
Câteva maimuţe coboară din copaci
şi intră în rândul lumii.

Lângă tăciuni STINŞI, oameni APRINŞI
de febră.


     ROMAN DE DRAGOSTE


În faţa oglinzii, ea îşi împleteşte inocentă
visele. Şi aşteaptă,
aşteaptă să-şi dea pe buze cu sărutări.
– Eşti mai iarnă ca zăpada
şi părul îţi e mai noapte!,
îi spuse bărbatul
şi cu o mână o scoase din oglindă.

Ea ieşi îndrăgostită doar de sine,
ieşi să-şi dea pe buze cu sărutări.
Sânii tăiară ca un ferăstrău aerul,
tăiară privirile lui
şi tot ce întâlniră în cale.

– Eşti zăpadă ca şi iarna
şi eşti noapte ca şi părul!,
îi strigă el -
şi cu cealaltă mână
o împinse la loc
în oglindă.

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Michel Houellebecq] [Nicolae Silade] [Mirela Roznoveanu] [Andrei Zanca] [Magda Ursache] [Alain Bosquet] [Kocsis Francisko] [Theodor Damian] [Visar Zhiti] [Andrei Zanca II] [Thanas Medi] [Nicolas Dima] [Radu Ciobanu] [Mirela Roznoveanu] [Serban Chelariu] [Nicolas G. Davila] [Liliana Danciu] [Damaschin P-Buia] [Mircea Petean] [Yvan Goll] [Rodica Braga] [Doina Uricariu] [Franz Kafka] [Victor Tarina] [Horia Dulvac] [Miron Kiropol] [Stefan Dumitrescu] [Vasile Gogea] [Clelia Ifrim] [Geo Galetaru] [Victoria Milescu] [Lucretia Berzintu] [Ion Rasinaru] [Mihai Merticaru] [Alex. O. Vintila] [Georgeta Mocanu] [Valeriu Stancu] [Nicolae Nistor] [Dorian Obreja] [Andrei Toader] [Fl. Smarandache] [K.V. Twain] [Andrej v. Amady] [Andrei Zanca III] [Werner Goebl] [Hans Dama] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]