Florin Logresteanu

                                                                                                              

Web Design

 

                                   logresteanu-florin - alt

                       


        FLORIN LOGRE
ŞTEANU

                 

                                  POVESTE



  Copilăria lui Escargot a stat sub semnul întunericului și al luminii. Nu se juca cu ceilalți copii, părea speriat în preajma lor. La grădinița din orășel, se izola de ceilalți, făcându-se nevăzut în livada din apropiere, rătăcind printre nucii care de ani buni nu mai dădeau rod, merii neîngrijiți și gutuii cu fructe becisnice. Într-o zi a fost descoperit de personalul de serviciu – la sesizarea educatoarei care-i observase absența – tolănit în poenița acoperită cu iarbă, înconjurată de arbuști pitici, sălbatici, despre care nimeni nu se întreba dacă rodiseră sau vor rodi vreodată. Surprins, a încercat să dispară între prunii sălbăticiți, strecurându-se în întunericul crengilor joase, dar a fost prins și readus cu forța în incinta grădiniței.
  Apostrofat, nu plângea la fel ca ceilalți copii și nu răspundea la întrebările educatoarei care încerca să-i înțeleagă reacțiile. Curios i se părea că băiețelul nu se închidea în el și nu trăda acel soi de încăpățânare a copiilor ce refuză ostentativ să coopereze cu cei mari, dintr-un spirit de frondă infantilă – cum ar spune psihologii. Escargot își ridica privirile peste capul educatoarei, fixându-le undeva, spre cerul scăldat de lumina solară, ignorând întrebările insistente care nu-l menajau, minute în șir, ori explicațiile de cum trebuie să se comporte un copil normal. „Normal este, dar pare un băiețel dificil, a tras o concluzie pripită psihologul instituției preșcolare după o încercare eșuată de a comunica cu puștiul. Nu-i înțeleg frustrările...”
  După o lună, a refuzat să se mai alăture copiilor, spre supărarea părinților și ușurarea personalului grădiniței din orășel.
  În următorii ani, Escargot se transformă într-un adolescent deșirat, slăbănog, dar rămase la fel de necomunicativ în anturajul puținilor tineri care îi acceptau felul de a fi. Prietenii lui Escargot obișnuiau să spună cei din familie deși fiecare în parte se îndoia că tânărul cu părul rebel și ochii duși în fundul capului înțelegea noțiunea de prietenie.

       
În prezența celorlalți, Escargot părea la fel de abstras, ca în copilărie, în mijlocul preșcolarilor. N-aveau cum să bănuiască – tânărul nu oferise semne – că Escargot comunica într-un mediu cu mult mai complicat și mai spectaculos decât ar fi fost ei capabili să înțeleagă. Formată din reprezentări stranii, vise care scăpau chiar înțelegerii freudiene, revelații și însemne ale unei refulări născute de timpuriu, existența lui Escargot se îmbogățea cu tot ceea ce noaptea conștiinței sale îi oferea în locul ispitelor diurnului.
  N-a fost totuși o simplă întâmplare cunoașterea Euterpei; ființă nocturnă, caldă, exuberantă în momente imprevizibile pentru adolescentul lipsit de experiențe verosimile, dar ciudată. La apariția ei, lumina îndoielnică a nopții conștientului lui Escargot se estompa brusc. O privea, dar încerca de fiecare dată sentimentul dual că o vede și că nu o vede; că i se vorbește sau el însuși vorbește, auzind fiecare cuvânt, fiecare frază mai concrete pe buzele ei. De pildă, auzea: „Lumina mea este, în fapt, întunericul celorlalți. Culorile mele n-au strălucirea curcubeului, dar există...” „Nu înțeleg...”, bâlbăia el. Și nici nu se străduia să priceapă. În asemenea singulare momente, simțea că trăiește vorbele ei. Și era suficient. Și dacă le trăia, ce rost ar mai fi avut să le înțeleagă ?... La următoarele întâlniri, ea continuă să-i vorbească fără cuvinte. Când privirile Euterpei începură să amestece pentru Escargot felurite înțelesuri, aparițiile ei deveniră mai rare iar dorința lui de-a o revedea – mai arzătoare.
  Pe urmă așteptarea i se păru zadarnică. Se scurseseră deja săptămâni, luni fără vreun semn de la Euterpe. La început, nopțile o visa așa cum o cunoscuse, dar curând chiar visele îi deveniră haotice; imaginea ei – cioburi de oglindă. Conștient sau nu, le adună într-o efigie. Este Euterpe și nu e ea... Ce i se părea mai ciudat era că, la sosirea nopții, efigia își făcea apariția din el însuși pentru ca, la ivirea zorilor, să se ascundă în el – numai dorință, fără profil și fără cuvinte...
  În restul zilei, redevenea tînărul detașat de cele ale lumii iar lumea îl accepta așa cum îl cunoscuse: un inadaptat, un flușturatic, un adolescent de care înșiși bătrânii săi părinți se îndoiau că va coborî vreodată cu picioarele pe pământ.
  Ca în copilărie, rătăcea prin livada fostei grădinițe – mutată de municipalitate într-o clădire modernă, cu spații de joacă pentru copii, bordate cu brazde de gazon aduse din străinătate – printre nucii fără rod, aproape uscați, merii și gutuii abia mai ținându-se în picioare, aruncând spre soare priviri ostile când i se părea că astrul încearcă să își bată joc de el: proiecta câte o Euterpe ici și colo, într-un luminiș sau chiar în încrengătura de crengi uscate a pomilor, ispitându-l să alerge, s-o prindă de mână, dar fără șansa de a-l păcăli pe Escargot, îngerul nopții, căutând prințesa întunericului. O simțea pe Euterpe în el, caldă, tainică, palidă ca lumina unor stele. Soarele se străduia zadarnic să-i arate lumea în forme și culori pe care el fusese născut să le ignore...
  În ziua când îl întâlnise pe zdrențărosul Zarathustra cocoțat într-un prun, în speranța că pe vârf va afla câteva fructe uscate, ceva se schimbă în existența lui Escargot. ...........

mai mult.......

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Kurt Tucholsky] [Andrei Zanca] [Dan Danila II] [Letitia Ilea] [Nicolae Silade] [Stefan Ghilimescu] [Mirela Roznoveanu] [Magda Ursache] [Radu Ciobanu] [Dan Danila] [Mircea Pora] [Mircea Petean] [Zenovie Carlugea] [Serban Chelariu] [Savu Popa] [Icu Craciun] [Marcel Mureseanu] [Stefan Marinescu] [Adrian Grauenfels] [Constantin Arcu] [Sanziana Batiste] [Nicolaie Adam] [Horia I. Groza] [Eugen Dorcescu] [Viktoria Kirilov] [Dragos Niculescu] [Dan Laurentiu] [Gheorghe Filip] [Ion Haines] [Constantin Manea] [Caliopia Tocala] [Florin Logresteanu] [Herbert W. Muehlroth] [Hans Dama] [Krzysz. Dabrowski] [Alexandru Jurcan] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]