Florin Logresteanu

                                   Florin.Logresteanu_-web

                                                         

 

                FLORIN LOGREȘTEANU
              

                              PAZNICUL DE NOAPTE

 

                      

      „Noaptea străbate cerul, învăluită într-o mantie închisă la culoare, într-un car tras de patru cai negri și însoțită de alaiul fiicelor sale, Furiile și Parcele…”
      Dinu Calamar își strânge vestonul înmatriculat Banca Metropolitană în jurul pieptului. Este o seară rece iar prognoza meteo nu este nici ea prea optimistă. Anticipează o noapte cu temperatura mult coborâtă sub media obișnuită acestei perioade. Dea Domnul să nu se împlinească ! gândește.
      Noaptea străbate cerul…”
      Habar nu are unde a citit fraza asta, dar i-a plăcut. A notat-o, conștiincios. A revenit asupra ei până i s-a imprimat în memorie… Cel care a descris astfel noaptea a fost, cu siguranță, un fin observator al fiicei Haosului, cum o numeau vechii greci. Nu i-a reținut numele…
      Dinu Calamar este paznic de noapte la Banca Metropolitană, un tânăr licențiat în filosofie, deși nu practică această meserie, nesimțind atracție pentru activitatea didactică, la liceu sau la Universitate. Peste zi, se consideră ziarist de investigație și poet. N-a scris în viața lui un articol și n-a creat o poezie, dar, cu siguranță, o va face mai devreme sau mai târziu. Meditează, în schimb, la ce-i oferă de obicei nopțile, o existență inedită, nelipsită de poezia ei; o poezie postmodernistă, coborâtoare în stradă, cum a citit undeva: mizeria bețivilor și a prostituatelor în trecere pe bulevardul unde se află banca și ghereta lui de portar; disputarea sângeroasă a gunoaielor din piața învecinată între pisicile și câinii maidanezi; sirenele Poliției Metropolitane în goană spre cartierele mărginașe pentru aplanarea unui conflict între două clanuri de romi – o poezie adevărată... Postmodernistă… Pe de altă parte, noaptea i-a dăruit și acum, ca de fiecare dată, o revelație poetică: armonizarea aștrilor, configurând un spațiu misterios, dominat de Selena.

Dinu Calamar contemplă luna, izvor de lumină în imensitatea întunericului, și încearcă să deslușească ce taine îi va oferi în noaptea asta față de nopțile anterioare. A surprins-o în ipostaze contradictorii: taler de foc, concurând soarele, dar și redusă la un corn, purtată de Artemis ca podoabă astrală, prinsă în păr, transformându-i podoaba capilară în coroană purtătoare de lumină… Tânărul nu e preocupat neapărat de mitologie. Citește când îi cad în mână, și cărți cu teme exotice. Habar nu are de ce le numește așa, teme exotice; asociază prost sau inspirit, nu are pentru el prea mare importanță. Insistând să privească luna, are la un moment dat impresia că zărește corpul unui păianjen ale cărui tentacule se întind peste cer în toate direcțiile. Chiar un păianjen ?... Îl amuză comparația. Se aștepta să-l vadă țesându-și pânza, țintuind captive în ea mulțimea de stele. Un nor pasager, însă, îl face nevăzut după burduful său, un amestec de funingine și lapte. Tânărului i se mai întâmplă să aibă astfel de revelații. Câte taine nu ascund apele nămoloase ale cerului !...
      Paznicul de noapte Dinu Calmar are în dotare, pe lângă uniforma cu inscripționarea numelui băncii, puțin cam strâmtă, o pereche de bocanci care-i îngreunează mișcarea, și o centură de care este prinsă o armă: un pistol înghesuit într-un toc de piele, care face din paznic, pentru naivi, un om dur, un bărbat pe care e mai bines să-l ocolești dacă prin țeastă îți trec gânduri necurate. În realitate, tânărul nu prea știe să-l folosească. Pistolul, mic, dar greu, ca de plumb și reculul care aproape că i-a afectat încheietura brațului la ultima tragere de noapte, în poligon, îi creează coșmaruri. Se teme să nu-l atingă de speteaza scaunului sau de tocul ușii ori, ferească sfântul, să se împiedice și să cadă peste el. S-ar fi putut descărca, armele de foc au metehne imprevizibile. I se explicase că asemenea accidente erau puțin peobabile, însă Dinu Calmar prefera să pună răul înainte. Și își purta arma cu o atenție exagerată, obsedat de evenimente pe care nu le putea anticipa…
      Ar fi preferat să aibă în dotare un arc… Pasiunea pentru arc s-a născut în copilărie și l-a urmărit în adolescență. Curcubeul i se pare un arc de lumină, săgetător al al cerului diurn, așa cum cornul lunii este un arc, săgetând noaptea. Iar Eros, manevrând arcul, sădește în pieptul fecioarelor sentimental iubirii…
      Olguța nu mai este fecioară, a fost și măritată, dar pieptul ei este o mică țintă ori de câte ori Eros își exercită abilitățile de trăgător cu arcul într-un poligon al inițierii erotice. Dinu Calamar și Patric Chisăr, vecinul său de bloc de la șase, nu-și mai vorbesc de când au devenit rivali, disputându-și nurii acestei femei. Generoasă, Olguța a acceptat avansurile amândurora și li se dăruiește în egală măsură, fără să sugereze o preferință sporită pentru unul sau altul. Peste zi, Dinu Calamar îi este alături, noaptea, când Dinu își îndeplinește îndatoririle de paznic la Banca Metropolitană, acceptă mângâierile lui Patric.........

mai mult....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Liviu I. Stoiciu] [Florin Logresteanu] [Dan Anghelescu] [Mircea Pora] [Mircea Petean] [Marian V. Buciu] [K. V. Twain] [Magda Ursache] [Dan Danila] [Iulian Chivu] [Ion Tudor Iovian] [Marian Visescu] [Boris Marian Mehr] [Ion Rasinaru] [Oana Hemen] [Ezra Pound] [Dinu Flamand] [Mihaela Oancea] [Dorin David] [Stephen Gill] [Adrian Munteanu] [Dorian Obreja] [Dan F. Seracin] [Liliana Danciu] [Gheorghe Simon] [Ana Blandiana] [Liviu Antonesei] [Anca Sirghie] [Radu Ciobanu] [Paul Sirbu] [Francis Jammes] [Miron Kiropol] [Clelia Ifrim] [Ovidiu Bufnila] [Emily E. Dickinson] [Stefanie Golisch] [Herbert W. Muehlroth] [Werner Goebl] [Luca Cipolla] [Georgeta Resteman] [Nicolae Matcas] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]