Florin Sindrilaru

                                  Florin-Sindrilaru - web                

                

          FLORIN ȘINDRILARU



                        O altă formă de revoluţie
                          
        (fragment)

                 (continuare din numărul 4 (21) 2018)
                          
                          

      În opinia naratorului, „românii au devenit o «naţie fără idealuri», iar adevăraţii noştri eroi nu sunt recunoscuţi, iar cei care «ne îmbracă» în 1989-1990 vor conduce România de mâine, «dacă nu cumva au pus mâna pe ea»”. Cu un prolog scatologic, cu multe pagini dedicate scatologiei, coproculturii, mizeriei de tip uman, romanul se încheie „într-o notă apocalip-tic-scatologică, de sfârşit de lume, dar şi de început de alta nouă...” Iar concluzia asupra „feeriei scatologice” este din nou memorabilă: „numai dacă românii îşi vor învinge existenţa lor de până acum, mai mult dominată de eşecuri pe multe planuri, decât de victorii, prin purificare, regenerare şi mântuire, prin iubirea de Dumnezeu, vor ajunge la Revelaţie.”. Iar de la Revelaţie până la Revoluţie, aşa cum ar trebui să fie ea, în accepţiunea şi viziunea lui Iulian Cătălui, drumul va fi şi mai lung.
      Romanul lui Petru Cimpoeşu „Christina Domestica şi Vânătorii de suflete” (2006), numit de Iulian Cătălui „Revoluţia icechim-urilor”, este „un melanj de roman-parabolă, o alegorie amuzantă, un roman poliţist sau thriller american, roman SF în stilul lui Philip K. Dick sau cyber-space-ul lui William Gibson, să spunem, dar şi unul conspiraţionist post-modern, în maniera lui Pynchon, roman de tip ficţiune speculativă, condimentat cu satiră swiftiano-orwelliană şi fabulatoriu cantemirian, plus realism magic sud-american. Este şi un roman distopic, socio-politico-militar, dar şi unul istoric, cu inserţii de fantasy.”. Proza lui Radu Aldulescu „Istoria eroilor unui ţinut plin de verdeaţă şi răcoare” (1998) descrie Revoluţia de la Timişoara ca „o goană continuă a per-sonajelor romanului, o zburătăcire cvasi-marqueziană şi o evadare din infern.”. „Drumul spre piatră” (2002) al lui Dan Stanca este un roman „apocaliptic şi anti-globalist, despre condiţia intelectualului care nu se adaptează



niciunei societăţicu inserturi, semnificaţii şi simboluri religioase şi ezoterice...”. „«Drumul spre piatră continuă în cer». Semnificaţiile sunt multiple şi în primul rând creştine sau inspirate din scrierile de acest tip, mai ales din Noul Testament... ”. Romanul „Orbi în tranziţie” (2003) „este o carte specifică pentru proza lui Stelian Ţurlea, un soi de naraţiune-confesiune, făcută cu mijloace literare economicoase (se poate vorbi de un «grad zero al scriiturii», foarte aproape de stilul jurnalistic), plină de consideraţii istorice, sociale şi morale.”. Ultimul roman (dinainte de a deceda) al lui Ioan Lăcustă, „Replace all” (Colcăiala) (2009), prezintă „Revoluţia de la Judeţeană” „într-un stil picaresc, hispanic, cu accente gogoliene”. Romanul este distopic şi parabolic totodată. Un protagonist al prozei, uzând de marea maşinărie numită Windows, argumentează faptul că, în fond, marele adevăr, pe care toţi îl dorim şi visăm, nu e decât „o şmecherie”: „Ripleiso îi zice. Adică, dacă vrei, schimbi totul dintr-o mutare. Scrii, de pildă, cizmar, p-ormă dai ripleiso şi... faci secretar general al partidului (...) Asta am înţeles, dom’ Pancras. La istorie e cu ripleiso. A scris unul comunism, nu? bine. Ţine cât ţine. Se plictiseşte lumea şi vine altul şi face ripleiso. A dat-o pe revoluţie. Vine alţii şi face şi ei ripleiso şi o întoarce pe capitalism. V-aţi prins?»”. Celălat titlu al romanului, Colcăiala, „trimite la ceea ce s-a întâmplat în zilele revoluţiei din 1989, când mulţi oameni, şi în special cei compromişi în timpul regimului comunist, dispăruseră vremelnic într-o colcăială, viermuială de oameni şi evenimente şi întâmplări care se succedau ameţitor, revenind apoi în prim plan sau în plan secund, aproape complet schimbaţi, pentru a se adapta noilor vremuri postdecembriste şi postcomuniste.” Naratorul este „un satiric cu înclinaţie şi multe apăsări spre caricatură, romanul fiind aproape în întregime unul de tip grotesc”. Revoluţia, oricare ar fi ea, este văzută „în mod negativ”. Cât despre concluzia romanului, aceasta este că „şi în privinţa revoluţiei, Istoria are o singură deviză, aplicabilă şi în cadrul altor evenimente, în «jocul parşiv» cu oamenii, cu umanitatea, rămâne doar acea obsedantă mutare Replace all.
     Socotit de Iulian Cătălui drept printre cele mai interesante şi consistente romane despre revoluţie, cartea scriitorului-matematician româno-american Bogdan Suceavă „Noaptea când cineva a murit pentru tine” (2010) „este un fel de jurnal de campanie în care eul narator înregistrează precis, matematic, dar şi jurnalistic întâmplările ce dau greutate şi adâncime câtorva ore sau nopţii menţionate dintre 25 şi 26 decembrie 1989”. Despre „Mutilare” (2010), cealaltă proză a lui Dan Stanca pe care o are în atenţie cer-cetătorul, acesta conchide: „este un roman în care, în esenţă, este analizat destinul omului contemporan sau «recent» alienat (...), un hombre dezrădăcinat, într-o lume în care nu mai .............

mai mult.....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Sosan Zenji] [Cesare Pavese] [Dan F.- Seracin] [Magda Ursache] [Krzyst. Szatrawski] [Stefan D. Dancus] [Dan Anghelescu] [Mihaela Albu] [Radu Ciobanu] [Cselenyi Bela] [Mihaela Craciun] [Vasile Gogea] [Bed. Horasangian] [Ernst Jandl] [Doina Gurita] [Nicolae Iuga] [Attilio Bertolucci] [Petre I. Cretu] [Petru Iliesu] [Miron Kiropol] [Ruxandra Niculescu] [Ion Muresan] [Mircea Pora] [Petra Szocs] [Eugen Dorcescu] [Werner Durrson] [Oscar Davico] [Raoul Schrott] [Victor Ravini] [Alejandra Pizarnik] [Paula Romanescu] [Laurian Lodoaba] [Geo Galetaru] [Luminita Rusu] [Cristina Botilca] [Mircea M. Pop] [Liviu Antonesei] [Florin Sindrilaru] [Petre Nicandru] [Mihaela Oancea] [Elisabeth Anton] [Hans Dama] [Werner Goebl] [Hellmut Seiler] [Victoria Comnea] [Bernhard Setzwein] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]