Florin Sindrilaru

                                  Florin-Sindrilaru - web                

                

          FLORIN ȘINDRILARU



                        O altă formă de revoluţie
                          
        (fragment)
                          
                            

      Studiul criticului, istoricului literar, sociologului, docu-mentaristului Iulian Cătălui este o lucrare necesară, aşteptată în peisajul nostru literar-cultural. O exegeză pluridisciplinară, cu punctul de plecare în reflectarea evenimentelor revoluţionare din decembrie 1989 în epica românească. O carte acaparatoare prin bogăţia informaţiei cuprinse şi înaltul nivel intelectual ce-l etalează.
      Scriitorul Mircea Brenciu, în prefaţa inspirată a acestei lucrări, referindu-se la subiectul şi la autorul ei, sublinia: „De aceea, mi se pare extrem de util să poţi lectura diverse studii pluridisciplinare care atacă acest subiect (revoluţia, n.n.), evident cu caracter senzaţional, să descoperi autori ce se încumetă în această forfotă livrescă uzitând comparativ diverse discipline, cum ar fi medicina, psihosociologia, istoria sau lite-ratura beletristică, de pildă”, şi considera pe bună dreptate exegeza lui Iulian Cătălui „o carte de forţă, de rigoare şi de măiestrie”, scriitorul având în el „răbdarea documentaristului pursânge”, ca şi viziunea critică, personală şi novatoare în acelaşi timp, asupra fenomenelor sociale şi literare vizate. Iar „Nota asupra ediţiei” specifică: e „prima de acest fel în România”, „de tip inter şi multidisciplinar, dar axată în esenţă pe critica şi istoria literară, rod al unei cercetări de peste cinci ani”.
      Pluridisciplinaritatea studiului lui Iulian Cătălui este evidentă şi în structurarea lui, în patru capitole mari: „Revoluţia şi faţetele ei”, „Cele mai importante revoluţii din istorie”, „Revoluţia Română din Decembrie 1989”, „Revoluţia română reflectată în romanele post-comuniste”. Concluziile sunt urmate de o „bibliografie selectivă” de-a dreptul impresio-nantă. Aşadar, doritorului de cunoaştere i se pun la dispoziţie informaţii multiple şi utile, de ordin istoric, sociologic, literar, care se încheie cu reflectarea evenimentelor din Decembrie în romanul românesc.



     Însă, ceea ce pare a fi, la prima vedere, un simplu dar amplu exerciţiu documentaristic, urmat de trecerea în revistă a universului romanesc dedicat revoluţiei noastre din decembrie 1989, se dovedeşte a fi ab initio o lucrare de concepţie, bine gândită, excelent condusă în sfera ideatică spre concluzii care, în final, vor aparţine cititorului.
     Să ne explicăm. Autorul îşi structurează, cum am specificat, foarte clar şi pragmatic lucrarea. În capitolul dedicat revoluţiei şi faţetelor ei (valul revoluţionar, mişcarea revoluţionară, revolta, rebeliunea, lovitura de stat, contra-revoluţia), Iulian Cătălui analizează conceptul de revoluţie-conglomerat, ca şi aspecte diferenţiatoare ale revoluţiei faţă de altele asemănătoare, din valul social în discuţie. De exemplu, consemnează autorul, „spre deosebire de lovitura de stat, revoluţia încearcă să introducă o viziune, un program sau un ansamblu de valori, adică să fie o revoluţie ca năzuinţă şi evoluţie spirituală, culturală, în timp ce o lovitură de stat nu conţine astfel de idealuri, fiind mult mai pragmatică.”. Aşadar, şi lovitura de stat poate fi inclusă în cadrul revoluţiei, dar „ca o latură sau faţetă negativă”. Iar contrarevoluţia e clar o latură negativă a revoluţiei, fiindcă „încearcă să înlăture şi să distrugă atât o putere, o conducere recent instalată în urma unei revoluţii autentice, cât şi realizările acesteia, inversând cursul istoriei.”. Problema, teoretică şi practică, a revoluţiei şi a contrarevo-luţiei, îl preocupă nu întâmplător pe cercetător.1 Apoi, autorul face revoluţiilor o analiză acerbă, de sociolog şi cunoscător înrăit al problemei, văzute sub toate (pseudo)formele lor de manifestare. Inserează deci definiri ale revoluţiilor, cu conotaţii pesimiste sau optimiste, aparţinând unor oameni de seamă, nemarxişti sau marxişti, comunişti sau necomunişti: Albert Camus, Gustave Le Bon, Perez Zagorin, Jean-François Revel, José Ortega y Gasset, istoricul francez Stéphane Courtois sau sociologul american Charles Tilly: un „«transfer prin forţă al puterii de stat în decursul căruia cel puţin două grupuri distincte de adversari formulează revendicări incompatibile privind controlul statului», iar o parte importantă, semnificativă a populaţiei îşi dă asentimentul, mai mult sau mai puţin tacit, pentru «revendicările fiecărui grup»”. Cercetătorul se manifestă aici, în acest traseu de excepţie, ca un teoretician necesarmente sec şi abstract, urmărind cu sagacitate ideea de revoluţie, impunându-şi mereu să fie obiectiv, rece, analist. Uzând de consideraţii ale unor sociologi cunoscuţi sau oameni de cultură, autorul braşovean detectează/ cataloghează revoluţii politice, ştiinţifice, religioase, sociale, proletare, violente sau non-violente, militare, economice, neoconservatoare. Dar în finalul capitolului autorul se debarasează de masca cercetătorului obiectiv şi arid şi îşi exprimă deschis concepţia, cum că timpurile noastre sunt dominate cu adevărat de trei revoluţii care ............

mai mult.....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Mircea Braga] [Carmen Sylva] [Ion Pop] [Rodica Grigore] [Rudy Roth] [Dan Danila] [Gellu Dorian] [Victoria Milescu] [Dan Anghelescu] [Sanziana Batiste] [Magda Ursache] [Paul Auster] [Radu Ciobanu] [Max Jacob] [Stefan D. Dancus] [Paula Romanescu] [Liviu Antonesei] [Clelia Ifrim] [Cees Nooteboom] [Andrei Zanca] [Wolfgang Baechler] [Horst Samson] [Maria Bologa] [Alejandra Pizarnik] [Anastasia Dumitru] [Karl Krolow] [Joaquin Baquero] [Victoria Comnea] [Gabriel Cojocaru] [Paul Tumanian] [Florin Sindrilaru] [Eugen D. Popin] [Patrizia Cavalli] [Vasili Mazurin] [Vasile Gogea] [Sorin Grecu] [Werner Goebl] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]