|
Te pregătești,
Cum se cuvine,
Să-l primești pe soldatul
Ce se întoarce acasă
Sub scut.memoriei
CONJUNCȚIA
Între gând și cuvânt
Nu poposește doar o conjuncție,
Ci și umbra mea întinsă
Ca o punte,
Între pământ și cer,
Pe care, deseori, o străbat desculț,
Dus-întors.
La capătul dinspre pământ
Mă regăsesc în multe chipuri.
Dintre toate
Recunosc doar unul
După modul în care-și ridică sprâncenele
Și după zâmbetul
De care-mi amintesc
Dintr-o fotografie cu mine,
Copil.
La extrema dinspre cer
Mă reculeg
În fața unor siluete
Ce-mi par cunoscute.
Nu îndrăznesc să le strig pe nume
Și nici să le ating,
Ard că niște lumânări de Înviere.
Orice sunet de prisos
Și orice gest necontrolat
Le-ar stinge.
Ar provoca și o clătinare violentă.
Atât de puternică încât
Conjuncția dintre gând și cuvânt
S-ar transforma într-o lance
Aruncată de Timp, cu precizie,
Spre călcâiele umbrei
Care nu doar în închipuire,
Ci și în realitate,
A încălțat, pe rând,
Când papucii prea strâmți ai morții,
Când încălțămintea neîncăpătoare a vieții.
DOAR PRIN CEILALȚI
În minutul ce tocmai s-a scurs
Mi-a încăput, fără împotrivire,
Viața de până acum.
În cel în care sunt
Mă des-compun în câteva semne.
Strălucesc ca un deal
Atins de răsărit..............
|
