George Schinteie

                                                                                                              

Web Design

 

                         George Schinteie - web

                     

      GEORGE SCHINTEIE



            NEDUMERIRE

ce vreți să faceți îngeri cu
cuvintele mele pe care mi le cereți zilnic
rînduite-n poeme
ele m-ajută să-nțeleg sensul zgomotului
lunii în formă de tubă
ce coboară în propria-mi absență
și mă-nvață să sper
îmi despleticesc mersul cînd buimac
mă las dus de propria-mi rătăcire
în care-aș rămîne mut de n-ar fi rostirea
lor limpede și înălțătoare ca niște aripi
de zăpadă ninsă peste toate umbrele
din care țîșnesc fîntîni la răscruce de ani
venele mele sînt gonflate de cuvinte
și nu găsesc răgaz să le mîngîi
îmi accelerează inima și
mă-nvîrtesc într-o sferă integrată-n cubul vieții
fără scăpare

ochii mei sărută zorii cu o intensitate necontrolată
ca și cînd ar fi ultimul răsărit
în care s-a poticnit soarele

            CÎTE UN ZÎMBET

seara se-nghesuie în trecerea clipelor
ca oile nemulse la strungă
năvală într-o pînză de păianjen
din care chiar de-aș vrea
nu pot să mai ies
îmi convine penitența liniștii
aștept simfonia greierilor
și un dirijor invizibil
care să-mi dăruiască vreo zece ani
din copilăria rătăcită fără voia mea
prin restricții de epoci vetuste
să fac din nou fluturii să zboare
mai lent de astă dată decît
anii ce-mi așează în fiecare zi la scară
cîte un zîmbet nostalgic
de trecere
 


            UNDEVA DEPARTE

vîntul aleargă prin sufletul meu
ca un copil după fluturi
spulberă tot ce-ntîlnește în cale
vîrstele tinereții aburul fericirii
bucuriile strecurate discret printre
prea multele tristeți
anotimpurile iubirii și nopțile eșecurilor
lumina lunii din nopțile așteptării
ce cădea totdeauna pieziș

purtam o cămașă de timp
și înghesuiam în buzunarul de la piept
un pumn de iluzii
din care mă hrăneam moderat
cînd deodată se stîrni furtuna
și asist înfrigurat cum aleargă vîntul
prin mine fără să mă doară

undeva departe
într-o altă viață
poate
sunetul liniștii
îmcă își mai caută
ecoul

              CA ȘI CÎND

să punem frînă timpului
îmi zise îngerul
și mă luă de mînă
bucură-te de clipa ce aproape
ne-acoperă mersul
și privește spre orizont
ca și cînd ai culege alene
puful de păpădie
de pe stele

            LEGAT DE TIMP

ce vîrstă are timpul în fiecare dimineață
cînd abia scutur roua de pe inimă
gîndindu-mă la ploile întîrziate
sau care au uitat să vină
mi-e tot mai dor de-un timp fără nume
răsfirat prin copilărie
și nu pot face chiar nimic
să-l mai trăiesc o dată
pun ceasul meu de buzunar să sune
la o vîrstă tot mai nedefinită
și aștept cu ochii în oglindă
zîmbetul zilei următoare
așez capul greu de încercări trăite
pe bolovanul singuratic și abandonat
și mă-ntreb de cîte anotimpuri
are nevoie omul să-l urce pînă-n vîrf
abia acum îmi dau seama că trupul meu
a obosit sisific și mă las scufundat
ca o ancoră în apa fără fund
eliberînd ecoul
de timp ..........               

mai mult....

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Giuseppe Ungaretti] [Andrei Zanca] [Vasile Gogea] [Miron Kiropol] [Mirela Roznoveanu] [Muzeul diasporei] [Nicolae Silade] [Maggie Butt] [Gheorghe Schwartz] [Magda Ursache] [Liviu Antonesei] [Nicoleta Dabija] [Radu Ciobanu] [Branislav Nusic] [Nicolae Coande] [Adrian Grauenfels] [Mircea Petean] [Rosemarie Haines] [Clelia Ifrim] [Zenovie Carlugea] [Mihai Eminescu] [William Totok] [Dan Danila] [George Vulturescu] [Adalbert Gyuris] [Mihaela M.-Stroe] [Adjei Agyei-Baah] [Mircea Pora] [George Schinteie] [Maximilian Menut] [Ion Caraion] [M. Roznoveanu II] [Emil Brumaru] [Florica Bud] [Heinz Uwe Haus] [Dabija&Antonesei] [M. Papastefanou] [Nichita Stanescu] [Caliopia Tocala] [Reiner Kunze] [Victor Ravini] [Fl. Smarandache] [Victor Albu] [Alexandru Cazacu] [Alfred Poplinger] [Sorin Finchelstein] [Johann Steiner] [Mircea M. Pop] [Herbert-W.Mühlroth] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]