George Simon

                               George Simon

                     

               GEORGE SIMON
                                             

 


                     ĪNVIERE
           

     Īnviere din moartea cuvintelor
     din moartea morţii
     din īnvierea sufletelor răpite.
     Īntr-o clipă
     o suflare copleşitoare
     va face ca sămīnţa clipelor
     să nu mai moară īn pămīntul viu
     şi nici trecere să nu mai fie
     spre un dincolo
     nici cale şi nici uitare
     toate fiind aici şi acum
     īntr-un prezent continuum.

     Fără ca vreun suflet să mai rătăcească
     īn loc de cuvinte
     ne vom hrăni cu mană cerească.
     Linia vieţii nu va mai fi
     o īnlănţuire de puncte īngemănate
     şi tot ce e parte
     de īntreg va avea parte.
     
     Nu vor mai fi neamuri
     nici mulţime
     va fi doar un chip
     arhechip
     precum deşertăciunea
     e strămutată īntr-un cip.
     Şi nu vor mai fi nume
     ci toate vor străluci īmpodobite
     īn necuprinderea unui chip. 
     O chemare va fi totul
     īn ecou de īncumetare
     şi tot ce e făptură
     Unică şi Neasemuită
     va fi īnscrisă īn Figură.

       

     Nici sufletul nu se va mai arăta
     vom fi chiar vederea sa.
     Prea multul se va goli vertiginos
     şi nu va mai fi nici trecut
     cum īn prezentul acut
     ne este dat să auzim
     ca un vuiet vesperal
     suspinul mioarei după mielul pascal.
     Şi nici īnsetare
     ci doar izvorīre din sine
     o īnflăcărare de roze imemoriale.
     
     Iubirea va fi doar săvīrşire şi lucrare
     neīntinată şi neīntreruptă
     prin firea īnnoită.
     Şi nici capăt spre mīntuire
     nu va mai fi nici treaptă
     şi nici prag şi nici scară
     va fi doar acel īntīia oară. 
     Nu vor mai fi cuvinte
     ci doar Tăcere Vie
     precum nici naştere
     ci doar izvorīre de necuvinte.
     
     Răsărite īn chip neaşteptat
     vor fi Iscusinţa şi Prisosinţa.
     Nici aşteptare şi nici grăbire
     nu ne vor mai prigoni de acasă.
     Pīinea cea vie nu se va mai frīnge īn fărīme
     iar firea fără stricăciune va face posibil
     ca tot ce viază acum să poată fi oriunde. 
     
     Nu va mai fi punte şi nici mal
     nici interval
     ci doar răgaz de contemplare
     cum ţine de urīt cel ce este
     pe cel aflat īn smerită īnchinare. 
     Şi tot ce acum prin cuvinte
     ne apare schimbat
     va face să ne vedem
     īncrengătura şi genunea
     imediat ce vom uita
     că am trecut deja
     īn lumea cealaltă
     prin Hristos
     răscumpărată.
   

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Andrei Zanca] [Magda Ursache] [Iulian Boldea] [Basarab Nicolescu] [Virgil Ratiu] [Radu Ciobanu] [Daniel Vighi] [Eugen D. Popin] [Dorin David] [Riri Sylvia Manor] [Mihaela M. Stroe] [Marian Draghici] [Andrei Zanca] [Stefanie Golisch] [Theodor Codreanu] [George Simon] [George Popescu] [Mihaela Albu] [Cassian M.Spiridon.] [Iulian Chivu] [Constantin T. Stan] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]