Gheorghe Filip

                                                                                                              

Web Design

 

                        gheorghe filip- alt

                     
          GHEORGHE FILIP

             
                      MAREA PLECARE


Își făcuse bagajul de o săptămână. Cumpărase în urmă cu doi ani o valijoară maronie la care se uita din când în când, închipuindu-și forfota din gări și aeroporturi, camerele de hotel în care o va desface spre a-și rândui frumos lucrurile, zilele și nopțile în care îl va aștepta cuminte să se întoarcă din hoinărelile prin marile orașe ale lumii.
     Nu plecase nicăieri, nu colindase decât cu gândul marile orașe, care erau mult mai impunătoare în imaginația lui, fiindcă altfel ce să vezi? O îngrămădire de clădiri, care mai înalte, care mai colorate, niște muzee cu aerul îngălbenit de așteptare, niște străzi înțesate de mașini, niște crâșme cu lumini albastre și cu muzici obositoare, niște arbori răsărind neverosimil din asfalt, niște flori ofiindu-se în ghivece, niște fântâni în care apa îngână mai degrabă un cântec de jale. Și o mare de fețe semănând uluitor între ele, un furnicar de oameni grăbiți, nervoși și parcă apăsați de cerul de deasupra, condamnați la această eternă și inutilă mișcare haotică. Poate mulți dintre ei vor fi având acasă o valijoară maronie, ca să le întrețină iluzia că sunt liberi, că pot pleca oricând oriunde. Numai să vrea.
     Stătea, mai ales serile,pe veranda casei mici, dincolo de care începea câmpul ușor vălurit, cu lanurile lămâioase de rapiță, cu porumburile mici, bătând în galben, mărginite toate de vâlvorirea verde a pădurii. Pe fundalul pădurii, exact când discul soarelui roșu cobora să se stingă în marea nevăzută, trecea mereu același tren cu câteva vagoane albastre, înăuntrul cărora erau, probabil, mereu aceiași oameni.
     Trebuia să fie pe undeva o gară, poate acolo unde orzul mustăcios se arcuia, părând că dispare sub pământ, nici nu avea nevoie să o vadă, pentru că o știa – toate gările sunt la fel – roșii, triste și cu un pâlc de salcâmi năpădiți de ciori. Mărgărit se emoționa la gândul că între valijoara maronie și trenul acela albastru există o legătură misterioasă, o visătorie comună, pe care numai el o putea împlini.

                                             
Abia acum, în a șaptea zi, se hotărâse să plece. Își și închipuia cum va fi totul. Avea să-și ia răms bun de la lucrurile din casă, fără să se lase impresionat de mustrarea lor tăcută, avea să-l mângâie pe Rex, să-i spună să fie cuminte și să-l mintă că se va întoarce repede, va încuia poarta și, fără să mai privească înapoi, va porni netulburat spre lanul de orz. Va fi ca atunci când plecau în neguroasele lor călătorii marii bărbați, cei care cutreieraseră mările și împinseseră mai departe hotarele lumii.
     Era o duminică anapoda, care părea să se mire ea însăși de fără-de-rostul ei, o duminică absurdă, ca un hiatus, ca o ruptură între lucruri, ca un butoi fără fund, pe care timpul se străduia să îl umple. Își aranjase lucrurile în valiză, din curtea nu se știe cui răsuna strigătul unui cocoș, care pesemne se uitase cântând, ori îl enerva și pe el duminica asta, se minunase de cât de puține lucruri avea nevoie și adăugase în cele din urmă și o pereche de șlapi, care nu cunoscuseră niciodată bucuria nisipului fierbinte.
     Îi vor trebui, fiindcă va ajunge probabil la Miami Beach sau se va fâțâi în pantaloni scurți pe plajele din Brazilia ori undeva aiurea, într-un sat de pescari. Își luase un top de coli și câteva pixuri, fiindcă ar fi fost păcat să piardă șirul aventurilor de fiecare zi. După amiaza, rezemat de trunchiul unui baobab bântuit de maimuțe, ori noaptea târziu, în vreo cameră de hotel năpădită de mirosurile bucătăriei de la parter, va face conștiincios portretul fiecări zile.
     Se gândea la toate astea fumând în fața unei cafele, bolta de viță sălbatică de deasupra mesei părea că freamătă și ea de nerăbdare, desfăcuse o hartă a lumii și încerca să găsească un drum printre meridiane și paralele.
     Găsi, totuși, că astfel de călătorii nu mai aveau nici farmec, nici eroism, că, de fapt, decăzusem, din temerarii călători de odinioară, care porneau în necunoscut, ne transformasem în niște turiști banali, potopiți de tabieturi, care știau totul dinainte. Ne deosebeam, însă, pentru că, dacă ei aveau obsesia întoarcerii în locul de baștină, unde îi așteptau bătrânii, nevasta, droaia de copii, noi nu mai eram legați de nimeni și de nimic,pentru că libertatea ne-a dezmărginit idealurile și iubirile noastre se pot petrece în oricare colț de lume. Iubirile vin și pleacă, prieteni se găsesc oriunde și poate că adevăratul sens al acestei existențe de doi bani constă tocmai în această necontenită mișcare, care retează elegant orice dependență.
     Se bucură de această descoperire – iată și noi suntem în căutarea altor lumi, dar înăuntrul, nu în afara noastră - și nu mai avu nici un sentiment pentru vița sălbatică, enervantă cu frunzele ei mari și cu ciorchinii ei piperniciți și sterpi.
     Stinse țigara și dădu cu ochii de Rex. Un câine prost, de bună seamă, care n-a sfâșiat niciodată nici măcar un crac de pantaloni și pe care tunetele îl făceau să schelălăie de frică. Un monument nătâng al dependenței. N-ai decât să te descurci, îi spuse, intrigat totuși de privirea umedă și bleagă a câinelui. Abia acum îi vedea pupilele maronii plutind neliniștit în ovalurile galene, nările care îi fremătau,..........
            

mai mult....

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Kurt Tucholsky] [Andrei Zanca] [Dan Danila II] [Letitia Ilea] [Nicolae Silade] [Stefan Ghilimescu] [Mirela Roznoveanu] [Magda Ursache] [Radu Ciobanu] [Dan Danila] [Mircea Pora] [Mircea Petean] [Zenovie Carlugea] [Serban Chelariu] [Savu Popa] [Icu Craciun] [Marcel Mureseanu] [Stefan Marinescu] [Adrian Grauenfels] [Constantin Arcu] [Sanziana Batiste] [Nicolaie Adam] [Horia I. Groza] [Eugen Dorcescu] [Viktoria Kirilov] [Dragos Niculescu] [Dan Laurentiu] [Gheorghe Filip] [Ion Haines] [Constantin Manea] [Caliopia Tocala] [Florin Logresteanu] [Herbert W. Muehlroth] [Hans Dama] [Krzysz. Dabrowski] [Alexandru Jurcan] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]