Gheorghe Grun

                                   Gheorghe Grun

                                                                                           

 

                        GHEORGHE GRUN
                   

     
             
TOATE’S VECHI SI NOUA TOATE...

       „ Nec spec nec metu” ( nu spera şi nu ai teamă) 
 
Isabella d’ Este Gonzague (1474-1539) marchiză de Mantua.

 

      Mi-a trebuit mult timp şi, mai ales, mult curaj să încerc să scriu ceva despre Eminescu în general şi despre „Glosa”, în special. Cred că daca Eminescu nu ar fi scris decât „Glosa”, tot ar fi rămas printre cei mai importanţi poeţi ai lumii. In rest, Eminescu om politic, sau pur şi simplu om cu pasiunile, dragostele, dezamăgirile, viciile sau meritele sale, este interesant pentru critici, istorici şi pentru... oamenii politici. 
      Citind pentru prima dată „Glosa”, acum foarte mulţi ani, am simţit un şoc. Pentru prima dată am priceput că o poezie poate exprima gânduri profunde, care mă frământă şi pe mine, sentimente nedesluşite de care depinde echilibrul meu interior, care mă înalţă, dar în acelaşi timp mă fac să văd prăpastia de sub mine, golul în care pot să mă prăbuşesc în orice clipă, dacă soarele prea puternic mi-ar arde aripile. Mai târziu, mult mai târziu, am citit şi „Ecleziastul”. Am resimţit acelaşi impuls şi am fost la fel de surprins regăsind ideile solomonice în „Glosa”, idei veşnice, frământări perene, dileme nicicând rezolvate.
     
Regele Solomon şi Mihai Eminescu. Simbolul înţelepciunii omenirii şi marele poet romantic s-au întâlnit în profunzimile filozofice ale artei. Ambii au o imensă putere de analiză a sufletului omenesc, în paralel cu o exprimare de o rară eleganţă. În întâlnirea acestor două genii ar fi inutil (şi inadmisibil) să intervină cineva din afară, deoarece nu se poate adăuga la cele deja spuse de ei şi orice încercare de „analiză literară” n-ar face decât să strice fluenţa şi frumuseţea frazelor. De aceea o să încerc, fără să intervin eu însumi, să fac să dialogheze peste veacuri două genii, dintre care primul, Solomon, a fost cel care a marcat întreaga devenire a omenirii, construind însăşi fundaţia morală (cel puţin) a civilizaţiei iudeo-creştine.

 

                    
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te’ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă
Tu rămîi la toate rece.


1. Multe trec pe dinainte... Un neam trece şi altul vine, dar pământul rămâne totdeauna! 
In auz ne sună multe, iar ochiul nu se satură de câte vede şi urechea nu se umple de câte aude. Am văzut zbuciumul pe care l-a dat Dumnezeu fiilor oamenilor, ca să se zbuciume. 
Cine ţine toate minte Şi ar sta să le asculte? Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudeşte sub soare?
Tu aşeasă-te deoparte. Regăsindu-te pe tine, Şi m-am sârguit în inima mea să cercetez şi să iau aminte cu înţelepciune la tot ceea ce se petrece sub cer.
Când cu zgomote deşarte Vântul suflă către miazăzi, vântul se întoarce către miazănoapte şi, făcând roate-roate, el trece neîncetat prin cercurile sale.  Toate fluviile curg în mare, dar marea nu se umple, căci ele se întorc din nou la locul din care au plecat. Toate lucrurile se zbuciumă mai mult decât poate omul să o spună….
Vreme trece, vreme vine. Pentru orice lucru este o clipă prielnică şi vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer.  Vreme este să te naşti şi vreme să mori; vreme este să sădeşti şi vreme să smulgi ceea ce ai sădit. Vreme este să răneşti şi vreme să tămăduieşti; vreme este să dărâmi şi vreme să zideşti.  Vreme este să plângi şi vreme să râzi; vreme este să jeleşti şi vreme să dănţuieşti. Vreme este să arunci pietre şi vreme să le strângi; vreme este să îmbrăţişezi şi vreme este să fugi de îmbrăţişare. Vreme este să agoniseşti şi vreme să prăpădeşti; vreme este să păstrezi şi vreme să arunci. Vreme este să rupi şi vreme să coşi; vreme este să taci şi vreme să grăieşti. Vreme este să iubeşti şi vreme să urăşti. Este vreme de război şi vreme de pace.  

2 . Nici încline a ei limbă Recea cumpăn-a gîndirii înspre clipa ce se schimbă, Soarele răsare, soarele apune şi zoreşte către locul lui ca să răsară iarăşi.
Pentru masca fericirii, Ce din moartea ei se naşte Şi o clipă ţine poate, E nebunie!" am zis despre râs. Şi despre veselie: "La ce poate să folosească!" Căci cine ştie ce este de folos pentru om în viaţă, în vremea zilelor sale de nimicnicie pe care le trece asemenea unei umbre? Şi cine va spune mai dinainte omului ce va fi după el sub soare? 

Pentru cine o cunoaste Toate-s vechi şi nouă toate. Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, şi ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare. Dacă este vreun lucru despre care să se spună: "Iată ceva nou!" aceasta a fost în vremurile străvechi, de dinaintea noastră. 
.............                     

mai mult....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Mariko Sumikura] [Eugen D. Popin] [Paul Leibovici] [Virgil Diaconu] [Dan Danila] [Andrei Zanca] [Gheorghe Simon] [Radu Ciobanu] [Rodica Grigore] [Magda Ursache] [Madalina Barbulescu] [Vianu Muresan] [Andrei Zanca II] [Gheorghe Simon I] [Nicolae V. Sarbu] [Dorian Obreja] [Mihai Posada] [Remus V.Giorgioni] [Rabindran. Tagore] [Ioana Diaconescu] [Ion Haines] [Liliana Danciu] [Alexandru Jurcan] [Mircea Petean] [Dan F. Seracin] [Adrian Munteanu] [Anca Sirghie] [Alexandru Cazacu] [Dragos Niculescu] [Mircea Pora] [Tanikawa Shuntaro] [Mihaela M. Stroe] [Dan Iancu] [Dana Gheorghiu] [Miruna Carp] [Werner Goebl] [Ruxandra Niculescu] [Paul Aretzu] [Dan Chiriac] [Ovidiu Bufnila] [Victoria Comnea] [Victor Ravini] [Constantin Stancu] [Angela Burtea] [Mihai B. Bujenita] [Icu Craciun] [Petre I. Cretu] [Gheorghe Grun] [Florin Logresteanu] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]