GHEORGHE SCHWARTZ
                      
 
                 Artiștii din «Grupul Bicicleta Bordo»



     Cine se învârte cât de cât constant prin galeriile de artă, colecționar ori simplu amator de frumos, snob ori cunoscător adevărat, nu este străin de lumea negustorilor de tablouri. Ca să nu mai vorbim de cei ce văd într-o lucrare a unui pictor celebru una dintre cele mai rentabile moduri de plasare a banilor. (Dar și dintre aceștia nu sunt doar afaceriștii sau bogații doritori să-și etaleze și în felul acesta averea, ci și persoanele gata să se îndrăgostească de un portret ori de o natură moartă deosebită, persoane cu o importantă cultură în domeniu.) Și, nu în ultimul rând, trebuie să amintim aici că oamenii fac tot felul de colecții și, de multe ori, devin chiar dependenți de pasiunea lor. Unii colecționează timbre, alții monede, unii doresc să viziteze cât mai multe țări, alții să nu-mere cât mai multe femei în viața lor. Asta chiar dacă deplasările sunt câteodată nu numai complicate, ci și riscante, asta chiar dacă acei amanți fierbinți nu investesc neapărat și sentimente în realațiile lor. Și, mai trebuie să specificăm, înainte de a aduce vorba despre Georges Dumas ori despre Greg Lazar Popovici, și faptul că există colecționari pentru care obiectul pa-siunii este atât de puternic, încât sunt dispuși să facă până și investiții păguboase, doar pentru a-și completa seria de obiecte dragi. Sunt și colecționari afaceriști pentru care obiectele lor trebuie să poată fi vândute cu câștig. În final, mai este de observat că există serii infinite și serii limitate. Nu poți avea mai multe sim-fonii de Brahms decât cele patru compuse de acesta, dar poți găsi întotdeauna noi și noi interpretări ale lucrărilor existente.
     După această atât de lungă introducere, cu specificări atât de banal cunoscute, să revenim, în sfârșit, la domnii mai sus pomeniți! Despre care îndrăznim să credem că nici nu ați aflat că există. Nici după ce presa a vuit despre șirul de decese premature ale unei serii suspect de mari de artiști. Credem că nu ați pus în ecuație numele lui Popovici, un nume ce nu apare nici în lista celebrilor negustori de artă, de la cele mai cunoscute cum ar fi familia Wildenstein: Nathan, Georges, Daniel, Alec şi Guy.

      
(O afacere veche de aproape 150 de ani, condusă de reprezentantul celei de-a treia generații [Daniel] şi secondat de tinerii săi fii, Alec şi Guy, astăzi unica firmă a cărei activitate continuă în maniera grandioasă a celor mai importanți comercianți de artă de odinioară, cum apare și pe Google.) Și nu-l veți găsi pe Greg Lazar Popovici nici măcar înserat în cataloagele marilor licitații ori în istoriile atât de fascinante ale lui Ambroise Vollard, ale negustorului de artă londonez Anthony Crichton-Stuart, ale uimitorului Serghei Șciukin sau alături de Mihai Nicodim din Los Angeles. Ori de discretul Georges Dumas din Paris.
    Da, un anume Georges Dumas, prezent frecvent la târgurile de artă, chiar dacă nu unul cu posibilități foarte mari de achiziție, a făcut o sesizare la poliție că la ultimele ediții au fost oferite lucrări ale lui Dan Alexander și Ben Brown, care până nu de mult nu au intrat în sfera de activitate a marilor Case de Licitație. Apoi și lucrări de Jean Prokovetz, un alt anonim. Prețurile de strigare au fost neobișnuit de mari pentru lucrările unor necunoscuți. Ceea ce i-a atras atenția lui Dumas a fost că toți cei trei artiști au murit în condiții misterioase doar cu câteva săptămâni în urmă. Toți trei! Numitul Georges Dumas locuiește în Montparnasse și pretinde că în casa străbunilor săi s-au perindat de-a lungul timpurilor numeroase celebrități ale artei, dar și numeroși membri ai boemei și adaugă că i-a cunoscut personal pe Ben Brown și pe Jean Prokovetz. Poate și pe Dan Alexander, lucru de care nu este chiar sigur. Însă, da, ceilalți doi i-au pășit de multe ori pragul. (Cum familia Dumas posedă o cunoscută plantație de vii și cum încăpătoarea ei locuință din Paris este deschisă de mai multe generații pentru boema locului, domnul Georges Dumas este un martor credibil. Comisarul de poliție, Doctor Rognavaldur Psak, a luat declarația domnului Dumas chiar la domiciliul acestuia și s-a putut convinge că, într-adevăr, doar cât a servit o cafea, prin salonul cu pereții tapetați cu tablouri s-au perindat nu mai puțin de șapte indivizi ce păreau a fi artiști. Și ce păreau a fi obișnuiții casei.)
    - Sunteți un om bogat, i-a spus la plecare gazdei, arătând la tablourile de pe pereți.
    - Sunt un om norocos, i-a răspuns Dumas, nu înainte de a face prezentările. Oficialul s-a declarat onorat, deși numele artiștilor de față nu-i spuneau nimic. Și nu erau doar „tinere speranțe” printre oaspeții ce continuau să tot vină, ci chiar și oameni trecuți de vârsta a doua.
      Comisarul Doctor Rognavaldur Psak a plecat, iar domnul Georges Dumas n-a mai auzit de el până ... până ce tot domnul Dumas l-a căutat pentru a-l informa că la ultima licitație de artă a unei importan-te Case au fost oferite spre vânzare și patru lucrări ale lui Lars Kopengut, pictorul găsit mort în atelier cu doar două săptămâni în urmă. Kopengut a trăit la limita extremă a sărăciei, din cauza abuzului de alcool, fiind oricând dispus să ofere un tablou pentru o sticlă de poșircă. Poliția a confirmat că pictorul a murit în urma unei mari cantități de droguri găsite .....................

mai mult.........