Gheorghe Simon

                                 George Simon - alt                                                                                                            

                             

             GHEORGHE SIMON  
                      

                           Poema unei mări agonice*

                                  
     Fiecare partitură, din recenta frescă poetică, e un chip inedit al mării, o metonimie a nestatorniciei umane, cu alunecări şi trepidări, în şuvoi maldororian şi decantări barbiene, prin sfânta magnificare, în toată splendoarea unei încântări. Element constitutiv al cosmosului, maîtresse du langage fluide, apa, prin transparenţă şi oglindiri, e prilej de contemplare mută, expresie a necuprinderii şi a neliniştirii. O mare abisală pe care poeţii au încercat să o strunească prin versete retorice şi echivalenţe metonimice. De la primul poem, avem inserate şi înseriate imagini ale mării, ocurenţe ale vuirii, recurenţe ale ecoului, amintindu-ne de cealaltă mare, marea interioară a sufletului, cu abisuri mult mai profunde decât cele cartografiate şi monotone, întrucât, nimic nu poate fi mai expresiv şi intensiv decât angoasa şi suferinţa unui suflet, imposibil de a-l cunoaşte. Schimbarea la faţă a apei are o cu totul altă expresie, adâncă şi ascunsă, intempestivă şi agresivă, decât cea în faţa căreia ne oglindim sufletul. Marea şi ambardeele ei: curgerea învârtejită şi peroraţia/ Calmul ei, măreţia, plutirea prin spaţii/ (includerea printre constelaţii)/ Marea: oracol-miracol-spectacol, avânt şi grandoare/ pereţii de aur lichid, mişcarea sărbătorească a valului/ statuia sa de sare unduitoare, marmuri murmurătoare,/ Tărâmul ei magnanim/ Marea acoperă lumea toată! 
     Irepresibilă, marea nu are alternativă, fiind univocă, ea e şi conţinut şi conţinător. Înzestrat cu darul treimic al cunoaşterii, RVG porneşte de la marea lui întâlnire cu Marea, cu rezolvări prozodice personale, încât, dinamica dramatică a apei capătă dimensiuni umane şi cosmice, în tot largul unei eliberări de un prea plin copleşitor. RVG recompune din alcătuiri fragile, cu îndemânare argonautică, un recviem poetic, în ritmul fluid al figurării acvatice, o imagine poetică a ocurenţei apei, ca neîncetare şi neîntrerupere.
     Vibrare de harfă eoliană, marea e o entitate vie, un chip oratoric al suferinţei. Poetul e şi el un navigator, închide


ochiul Ciclopului şi aude vuietul neconsolat al însumării acvatice. Poema mării ia formă de plural, acvatii sau oceanoide, fiind o însumare de oratoriu magistral. Din naufragii mitice, din reminiscenţe erudite, RVG compune, în registrul epic şi noetic al îndurării, un recviem al preaplinului, al persistenţei şi al solitudinii, cum doar Dumnezeu, Creatorul, nu-şi uită creaţia: Iehova şi Marea niciodată nu dorm.../ Ea bolnavă de neodihna căutării,/ Iar El, Călătorul prin veacuri/ n-are nevoie de somn. Două mări atunci/ eu întrezăream: una generică/ sau livrescă, noţiunea de Mare,/ şi cea care tocmai mi se zbătea/ zbuciumat la picioare. Singura vocaţie a mării solitare e oglindirea cerului, ridicarea la putere a tensionării interioare. Am putea crede că Marea, Magnanimă, ne inhibă, rămânând tăcuţi, contemplând-o, numai că pe tărâmul ei abisal, ea are înscrisuri şi peroraţii poetice, lexeme noetice, neliniştiri şi abisuri, mai largi şi necuprinse răsfrângeri, în Marea umană interioară: Identic cu Marea, destinul căţii/ mereu în mişcare/ la fel ca o navă/ ...Marea înseamnă mai mult/ ca suma spumoasă de valuri...cum o carte-i mai mult ca suma/ semnelor sale. semnelor sale.
      Marea nu are moarte. Asocierile inevitabile, din lexeme omofone, devin repede metonimii, versete epice, întrupări poetice, într-o manieră cu totul personală. Devii tu însuţi corăbier solitar, argonaut, explorator, pe marea interioară a sufletului tău, fascinat de profunzimea abisală, de a nu rămâne la suprafaţa înşelătoare a unei impresii fugitive. Marea îţi ia faţa prin frumuseţea ei cuceritoare, vehementă şi violentă, ispititoare: te vânează şi te pândeşte, te urmăreşte şi prigoneşte.
     În taina căutării, iniţierea e arta poetică a îndemânării, de a folosi toate indiciile ascunse pentru a nu rătăci fără repere şi a te pierde în detalii inutile. Marea eminesciană e însumare de ape ale cuminţirii, ale liniştirii, o metonimie a oceanului de ape, după furtuna vieţii şi după întoarcerea la matca vie a amintirii. De la Vox Maris, la Mare Incognitum, poetul Remus Valeriu Giorgioni compune şi recompune, din alcătuiri transparente, o mare interioară, cu o îndemânare de înaltă pricepere şi înzestrat cu un acut simţ al sondării, încât poetica sa e una a decantării, a discernerii: Pe uscat, Poetul fusese acar.../ iar pe ţărmul înalt ajunsese/ paznic de far.
     Surprins, între două tărâmuri, marin şi celest, cuprins de o nelinişte interioară, gravă, ochiul său interior scrutează până în cele mai tainice adâncimi, sub privirea severă a Creatorului: O Carte deschisă e Marea/ iar Vântul/ o frunzăreşte gemând/ Ea răspândeşte în jur para-doxe, sintagme/ locuţiuni solilocvii lichide/ Un permanent şi secret dialog/ cu divinitatea/ cultivă Marea-ntre spaţii/ şi constelaţii prin lirismul ei radical, sfidarea retorică. La rândul lui Marinarul e-un lector/ căruia Marea îi desfăşoară în faţă/ propria viaţă: destin/ mereu tulburat, în mişcare/ ca apa Mării sau ca arca pe mare: Lectura lumii e Marea! Interogativ şi imaginativ, se întreabă poetul, .........             

mai mult....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Liviu I. Stoiciu] [Florin Logresteanu] [Dan Anghelescu] [Mircea Pora] [Mircea Petean] [Marian V. Buciu] [K. V. Twain] [Magda Ursache] [Dan Danila] [Iulian Chivu] [Ion Tudor Iovian] [Marian Visescu] [Boris Marian Mehr] [Ion Rasinaru] [Oana Hemen] [Ezra Pound] [Dinu Flamand] [Mihaela Oancea] [Dorin David] [Stephen Gill] [Adrian Munteanu] [Dorian Obreja] [Dan F. Seracin] [Liliana Danciu] [Gheorghe Simon] [Ana Blandiana] [Liviu Antonesei] [Anca Sirghie] [Radu Ciobanu] [Paul Sirbu] [Francis Jammes] [Miron Kiropol] [Clelia Ifrim] [Ovidiu Bufnila] [Emily E. Dickinson] [Stefanie Golisch] [Herbert W. Muehlroth] [Werner Goebl] [Luca Cipolla] [Georgeta Resteman] [Nicolae Matcas] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]